de HHR » Vin Aug 02, 2019 9:10 am
Pînă prin clasa a noua spuneam ”Edinbărg”, așa cum spunea profa de engleză din generală.. Am schimbat profa de engleză și am aflat că spuneam greșit. Corect, susținea noua profă, se zice: ”Edinbără” ! Asta pînă azi, cînd am aflat de la nativi că se spune ”Edinbrăa”. Explicabil, puține profe de engleză ajungeau în Scoția pe vremea lui Ceaușescu. În fine, așa mergeau treburile. Aungem în capitala lor. Aglomerat. Prima zi de festival. Nu te înțelegi om cu om, nici dacă vorbești aceeași limbă. Ne duce valul la ceva casă cu oglinzi. Unele te arată gras, altele slab, unele pitic, altele cît o pălugă. În fine, cele mai nasoale sînt cele care te arată așa cum ești. Depășim. Catedrală. Intru cu cafeaua în mînă, cofee to go, belesc ochii la niște vitralii. O babă de la pangar mă somează cu semnul exclamării la final. Out ! No cofee in the church ! Zic yes și dau să ies. Deși ”yes”, în situația dată, este bivalent, ”da”, în engleză, și ”voi părăsi incinta„, în limba romînă, babei i se pare că mă mișc în reluare, așa că, apelează la un gardian. Iuțesc pasul pînă să ajungă tipul. Un porc îmi zîmbește dintr-o vitrină. Imposibil, e mort, are o culoare pîrlită și îi lipsește jumătate din spinare. Mă uit mai atent și văd două gagici care, din cînd în cînd, mai taie cîte o felie din spinarea dobitocului și bobinează niște samdwichuri apetisante. În față, o familie de chineji mănîncă asemenea sandwichuri. Toți halesc cu gura deschisă și au mișcări ciudate ale madibulei. Se văd clar fibrele porcine blocate între premolari. Spectacole stradale. Un tip din australia jonglează cu bile de sticlă și un american face chestii cu niște torțe, patru torțe. Merem, din nou, la ceva biserică de-a lor. Capela Rosslyn. Faină, cam încărcată, dar faină. În fine, fiecare nație își are bizbrizurile proprii. Capela are o valoare intrinsecă chiar și fără toate rahaturile scornite de mentalul colectiv, legende, fracmasonerii, secrete religioase, conspirații, lolek și bolek ... ș.a.m.d. Aud de mai multe ori referiri la ”Codul lui Da Vinci”, povestioara de aventuri a lui D. Brown care a înfierbîntat multe creiere needucate în materie de istorie, religie și zona în care cele două se suprapun. Nimic de zis, actrița principală era tăvălibilă, iar profesorrul Langdon se străduia să fie deștept și șarmant prin persoana lui Tom Hanks. Este exact ca amfiteatrul din elefant (Croația). Făcînd o paranteză, oricît ar încerca cineva (oricine !) să vă convingă că orașul se numește Pola, realitatea este că e elefant toată ziua ! Dacă pui Pola pe GPS, nu ajungi niciunde. Dacă pui elefant pe GPS, ajungi în elefant. Q.E.D. ! Deci, la amfiteatrul din elefant toată lumea îți vorbește de faptul că acolo s-a filmat parte din filmul Gladiatorul, astfel că, Russel Crowe devine mai important decît arhitectul roman care a proiectat edificiul și chiar decît edificiul. Așa merg treburile, notorietatea unui loc este legată de cel mai facil product artistic aflat în conexiune cu locul respectiv. Adaugi un pic de mister, trei pseudoconspirații idioate și ai creat o destinație turistică de top. Creierul uman care gîndește cu zgîrcenie, neantrenat, este permeabil la rahaturi de genul ăsta. În rest, mă tot întreb dacă scoțienii poartă chiloți sub kilt. Cred că va trebui să opresc și să întreb pe unul care dă semne că ar fi treaz. Puțini știu că au vizitat capela R. și se jură că au vizitat capela lu Dan Brown sau, mai rău, biserica Tom Hanks. Unii au susținut că biserica este un portal astral, alții că ar păstra capul îmbălsămat al lui Iisus. Să dea naiba, fustangiii ăștia nu au auzit că toate chestiile astea fantastice și planetar providențiale se petrec în masivul Bucegi, acolo e centrul energetic, axis mundi, dacii liberi și statul lor centralizat, Shambala, capul lui Iisus, mîna dreaptă a lui Zamolxe și nu știu ce parte a lui Gerula sau Terente !
Pentru a putea vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj trebuie să vă autentificaţi.