Într-o oare care măsură, este de înțeles frustrarea colegiilor noştrii de barcă, veniți din îndepărtata stepa eurasiatica,când se pune problema originii și genezei poporului român: frustrare datorată nestatornicie istorice.
Alungat de foame din zonele împădurite ale Munților Urali ai secolul al.V.lea, până în regiunea dintre râurile Kama și Belaia, neamul ăsta de vânători călare, frustrat de nestatornicie, Іϋρκαι /Iurkai/ cum la numit Herodot, nici nu a apucat bine să-și termine treaba şi să radă tot, când în zona şi-au făcut apariţia pecenegi şi cumanii. Tipii ăștia s-au saturat repede de “hărnicia” mânuitorilor arcurilor asiatice asa că pe la mijlocul secolului IX, ia trimis un pic la plimbare mai spre vest. Şi astfel băieții cu frustrării ereditare în glandă, cu cățel şi cu purcelul sub șa se stabilesc temporar, în Atelkuzu = "teritoriul dintre râuri", delimitat de Marea Neagră și râurile Siret ("Seretos"), Nistru și Prut ("Brutos")
Nici aici nu stau prea mult deoarece vecinii rai nu prea erau dispusi să împartă cu ei cele trebuincioase vieţii, aşa că încet, încet ajung în zona central-panonică a Europei
Prima jumătate a secolului X este marcată de numeroase raiduri de jaf întreprinse în întreaga Europă. Oștile conduse frecvent de Bulcsú (Bulciu) și Lél, (Lehel sau Lelu), au îngrozit creștinătatea. Aplicând o tactică de luptă specifică popoarelor de stepă, bazată pe atacuri și retrageri surprinzătoare, inventivitate și disciplină, războinicii au reușit să iasă învingători în numeroase confruntări militare, mai ales folosind cu abilitate arcul asiatic. În calitate de aliați ai ducelui de Bavaria Arnulf, “prietenii nostrii” pătrund în anul 899 în Italia. În continuare, ei atacă, pe rând, între anii 911-933, Spania, Franța și Italia. Seria victoriilor este stopată temporar în anul 933 de ducele bavarez Heinrich I. Același Heinrich va întreprinde în anul 950 un raid în Câmpia Pannoniei, incursiunea rămânând însă fără rezultate semnificative.
În 954, oștile conduse de același Bulciu atacă Franța și Germania, susținând opoziția față de împăratul german Otto I. Raidurile respective încetează complet abia după victoria decisivă obținută de Otto I în Lechfeld, de lângă Augsburg, la 10 august 955, ocazie cu care Bulciu însuși a fost capturat, apoi executat. Această înfrângere catastrofală a determinat aristocrația tribală să-și reorienteze politica internă și externă. Înțelegând situația în care se aflau, conducătorul uniunii tribale, principele Géza (971-997), a pregătit premisele creștinării și ale întemeierii statului. Fondarea Regatului și începutul convertirii la catolicism au fost înfăptuite de fiul său, Vajk (Voicu) adica Ștefan I (dupa crestinare) (997-1038). “Prietenii nostrii“ și-au extins statul atacând și cucerind pe rând Moravia, Francia Răsăriteană. După stingerea dinastiei Arpadiene, Carol Robert de Anjou a luat tronul. Fiul său Ludovic a pus capăt anarhiei, a extins statul și a creat o uniune statală . Statul va atinge o mare dezvoltare economică și militară, care îl va transforma în centru de rezistență anti-otoman.
In 1526 după bătălia cu otomanii de la Mohács , partea de vest a fost anexată Austriei, în est Principatul Transilvania a rămas independent, iar centrul tarii a ajuns raia (turcească) sub stăpânirea Imperiului Otoman.
Ca urmare a destrămării Imperiului Austro-Ungar, la 16 noiembrie 1918 s-a proclamat Republica Ungară, iar în ianuarie 1920 amiralul Miklós Horthy a fost ales de adunarea națională ca Regent al statului maghiar Regatul Ungariei (1920–1944)
Cam atat pentru astazi cu privire la nazuintele si frustrarile unui popor venit din neant si care pe parcursul a 2 milenii au convietuit in granitele unui stat 600 ani adunati
PS
Se pare ca cei 2 prieteni Putin si Orban si-au adus brusc aminte de istoria de mai sus
[url]wikipedia.org[/url]