de HHR » Vin Iul 22, 2016 7:35 am
Dimineata, devreme, este cea mai fascinanta parte a zilei. Ma scol proaspat, odihnit si incerc o senzatie de imensa singuratate, sunt singurul om de pe planeta. E racoare, soarele de abia apare la linia orizontului sau undeva decupat intre siluetele a doua cladiri ce`si pierd identitatea in suvoiul de fotoni. Obligatoriu ies din casa sa ma bucur de imbratisarea zorilor si o iau la pas, aiurea, pe strazile inghesuite ale batranului Potos. Realizez ca nu sunt singur. Siluete discrete isi fac de treaba pe la magazinele inghesuite, deschid obloane, stropesc trotuarul, intind tarabe, aranjeaza produse. Mai jos, la ceva minimarket pe care sta cocotata o pensiune, vidanja suge de zor fetidul fosei septice. Unul mai bine facut se chinuie sa scoata prelata de pe un tarc cu doua tone de pepeni. O fractiune de secunda ma gandesc ca sunt de Dabuleni. De fapt, toti pepenii de pe mapamond sunt de Dabuleni. La patiserie gasesc doua suflete (unul tanar si unul bunica primului) punandu-si sorturile. Iau un expresso la pachet si ma preling pe o straduta pana pe malul marii. In colt, o tipa grasuta aranjeaza déjà chinezariile traditional grecesti pe un raft. La taverne forfota e mare. Irene cu Otilia, Poseidon cu Robert. Ridic mana discret in semn de salut. Imi raspund zambind si se intreaba, cine dreaqu e asta. Oricum, cunosc regula: salutul e facultativ si raspunsul obligatoriu. E si tipul ala de la care am invatat ca biban de mare se spune lavrakis. Ala ma stie, imi zice direct kalimera. Raspund si eu ceva neinteligibil dar cu zambetul pe buze, asa ca, per ansamblu, poate fi interpretat ca raspuns la salut. Se aduce peste, caracatita, rosii, castraveti. Cine naiba spunea ca grecii nu muncesc ? Unii sunt parca semizei, cu barba si muschi bine inghesuti sub tricourile deschise la culoare. Apuca navetele, le pun pe umar si merg hotarati in laboratoarele tavernelor. Incerc un sentiment de Sandra Brown si, rusinat, ma indrept spre cheu. Aia cu excursiile si scufundarile isi aranjeaza mesele cu pliante, afisele cu oferte si tarife. Le scot din burtile ambarcatiunilor si le aduc pana pe mal pe un podet de lemn. Mie mi se pare fantastic, pentru ei este rutina. Ei sunt sezonieri, eu sunt pasager. Ma indepartez umpic de ghena si trag tare un aerosol cu iz de peste putred si pizza sleita. Ma opresc in capatul cheului si incerc sa imi induc niste teme de reflectie existentiale: ce e viata (?), ce e omul (?), ce gust are fericirea (?). Iau o gura de cafea, ma frig zdravan la limba si ma pis pe ele de existentialisme. Iau imediat o gura de apa plata si revin la teme mai pamantene: o sa ma usture limba tuata ziua, doua zile n`am sa simt gustul caracatitei, rosia din salata greceasca o sa ma irite si mai tare. Oricum, e bine ca n`am patit ceva mai rau. Bine ca n`am facut conjunctivita sau diaree. Cu limba ma descurc. Cu conjunctivita ce naiba faceam, stateam in camera si imi puneam picaturi juma` de concediu. De diaree ce sa mai zic, promenade pe distante scurte cu sulul de hartie igienica infipt in fund. Basca ca trebuia sa halesc orez si sa beau ceai de menta. Ma duc la farmacie sa cumpar niste glicerina boraxata. Farmacista nu stie alte limbi decat elena. E sensiblu, ca la Braila. Incerc sa`i explic prin gesturi. Bag un deget in gura si fac cateva miscari pentru a sugera frecarea limbii. Tipa intelege altceva si pare suparata, fuarte suparata. Cheama pe cineva din spate. Plec inainte sa para acel cineva. Dracu m`a pus sa nu invat greaca. Iau un borcanel de miere si incerc cu miere. Ma ustura mai tare. Brusc, fac cateva conexiuni si hotarasc sa ma intorc in camera si sa`mi pulverizez niste spray de arsuri solare pe limba.
Intru incet sa nu ma simta apartinatorii. In papornita nevestei gasesc obiectul. Deschid gura si dau apas pe buton. Apartinatuarea ma vede si spune: Esti ciudat !