Și dacă între două clipuri cu muzică popish, de consumație, aveți timp, vă supun atenției ....
WELCOME TO THE MACHINESVin spre birou. De fapt, merg spre birou. Naiba ştie. Luni dimineaţă toate lucrurile sunt mai complicate şi funcţionează după o metafizică inversă. O senzaţie ca după concediu (vezi aici) dar, mai puţin intensă. Merg prin parc, ca bolânda, cu căştile înfipte în urechi şi ascult ceva cover după Welcome to the machines (Pink Floyd). Welcome my son, welcome to the machine. Where have you been? Un sound numai bun pentru o dimineţă de luni, umpic umedă şi cu un suare timid ascuns după un bloc din barieră. It’s alright we know where you’ve been. You’ve been in the pipeline, filling in time. Provided with toys and ‘scouting for boys’. Bună bucata. Mă simt bine când o ascult, mă binedispune simplul fapt că o ascult. Sunt norocos că a avut cine să-mi spună că există Pink Floyd şi nu a trebuit să trec prin viaţă fără să fac cunoştinţă cu trupa. Cântecul este despre societatea conformistă, şablonul în care ne naştem, vieţuim şi murim. Ritmul cu tentă industrială şi soundul puţin angoasant evocă perfect societatea anilor 70. Suntem, la început, copii nevinovaţi. Doar religia se chinuie să ne convingă că ne naştem păcătoşi, suntem izbăviţi, irațional, imperfect și nedefinitiv, prin taina botezului, după care, ne reluăm existenţa, calificată, ab initio, ca imorală.Nașterea, păcatul și moartea sunt singurele certitudini umane în religie, restul, binele și morala, sunr potențiale, veșnic de neatins în viața lumească,
În fine, pentru o imagine clară trebuie să integrăm piesa în albumul Whish you were here, scos in 1975, după moartea lui Syd Barrett, membru fondator al grupului. Este al nouălea albumul de studio scos de grup. Deşi a activat relativ puţin in trupă, Syd B. şi-a pus amprenta pe primele producţii cu iz psihedelic. El este cel care a dat numele Pink Floyd grupului. El este copilul nevinovat, venit pe lume, care şi-a chinuit mama cu o chitară rea (bought a guitar to punish his ma, didn’t like school). Intrarea în industria muzicală, în caruselul managerilor, fanilor, producătorilor, contractelor, a transformat lumea înconjurătoare intr-o adevărată maşinărie care, în cele din urmă, l-a ucis. Cum altfel ar fi putut aduce tribut membrii grupului, celui plecat, decât compunând un album magnific care, cu fiecare reascultare, te transpune intr-o stare meditativă. Mă gândesc, uneori ,ce aş putea reproşa albumului. Nu ştiu, poate doar faptul că e prea scurt, sau, are darul să modifice percepția asupra curgerii timpului. Albumul, înregistrat la studiourile Abbey Road şi lansat pe 15 septembrie 1975, debutează grandios cu Shine On You Crazy Diamond, piesă lungă (13:31) clădită pe o temă muzicală relativ simplă.
Remember when you were young, you shone like the sun.
Shine on you crazy diamond.
Now there’s a look in your eyes, like black holes in the sky.
Shine on you crazy diamond.
You were caught on the crossfire of childhood and stardom,
Blown on the steel breeze.
……………………………………………
Succesul comercial al abumului a fost fulminant (membrii trupei Richard Wright şi David Gilmour au declarat că Wish You Were Here este albumul lor preferat).
Piesa de debut tot lui Syd B. îi este dedicată, el a fost cel care strălucea ca un soare, un tribut explicit pentru influența sa în ceea ce privește soundul trupei la acea epocă (The Piper at the Gates of Dawn și A Saucerful of Secrets). Până să pună stăpânire pe el demonii drogurilor și problemele psihice era soarele trupei. Consumator de L.S.D., deseori, Barrett avea pupilele dilatate, Imaginea sa era transfigurată și de suferința psihică, silent killer (Now there’s a look in your eyes, like black holes in the sky). Era pierdut undeva între copilărie și statutul de vedetă, nu apucase să treacă prin maturitate (You were caught on the crossfire of childhood and stardom).
În fine, puneţi mâna de ascultaţi !
https://www.youtube.com/watch?v=217JOBWTolg