de HHR » Vin Mar 16, 2018 8:54 am
Moartea unei personalităţi este urmată, imediat, de o hemoragie de anunţuri publice. Din acest motiv, moartea personalităţilor nu este o chestie discretă. În fine, aşa merg lucrurile. Ieri a murit, S.H. La cîteva minute de la eveniment, media a populat inflaţionist toate canalele cu ştirea. La început cu anunţuri scurte, apoi, pe măsura trecerii timplui, au apărut materialele mai sofisticate, gen: a murit S.H. cel care … urmate de enumerarea, mai mult sau mai puţin dibace, a realizărilor intelectuale ale defunctului. Chiar şi wikipedia a notat mai tîrziu data decesului pe pagina destinată lui S.H. În fine, aşa merg lucrurile. Un jurnal notează: „A murit S.H. cel care a rivalizat cu Newton şi Einstein. Zece vorbe de duh ale … etc”. Prima aserţiune este, formal, corectă. Indubitabil, un medic din Marea Britanie a notat în ceva act oficial de-al lor că S.H., potrivit criteriilor medicale, este mort. Bine, S.H. e posibil, pe baza celor teoretizate asupra timpului, să fie de o cu totul altă părere. Poate a descoperit, dar nu a mai avut timp să publice, că timpul nu este o înşiruire de mărgele, că fiecare clipă are există în mod independent de celelalte clipe (ca în universul tralfamadorian vonegutian), aşa că, S.H. a murit doar în clipa în care a murit, nu şi în restul clipelor. În fine, e posibil, pentru simplul fapt că nu există date certe că ar fi imposibil. În fine. Apoi, chestia cu rivalitatea este o drăgălăşenie absolută. Cum ar putea rivaliza cei trei ? Sunt complementari. Einstein nu ar fi putut gîndi ceea ce a gîndit fără a cunoaşte principiile mecanicii newtoniene. S.H. nu ar fi putut gîndi ceea ce a gîndit fără a cunoaşte rezultatele gîndirii einsteiniene. Păi, nu ? În fine. Sînt convins că au apărut şi texte drăgălaşe, gen: Acum, S.H. dansează cu îngerii ... etc.Îmi este dificil să-l văd pe S.H. în ipostaza de dansator, chiar şi cu serafimii, nu de alta, dar tipul nu era deloc religios.