Am descoperit Thassos în 2011, mergând la concursul de mountainbike, și m-am îndrăgostit de insulă și oamenii ei. Am revenit tot pentru concurs în 2012, apoi pe cont propriu în 2013 și 2014.
În unul din acei ani a fost un incendiu care a ars câțiva versanți înainte să venim. În alt an, fix a doua zi când am venit, am prins o rupere de nori, care a format o viitură deversată în mare printr-un canal special construit pentru asta, fix pe lângă hotelul unde stăteam în Limenaria - avem și poze. La punctul ăla, aluviunile depuse au înaintat "plaja" în mare câteva zeci de metri. Câteva zile după aceea, valurile au adus conuri și ace de pini pe mai toate plajele din jurul insulei. Concursul de MTB l-am abandonat fiindcă ploile mutaseră atât de mult pământ și mai ales bolovani cât o jumătate de roată de mașină încât drumurile forestiere pe unde trecea traseul de bicle deveniseră impracticabile pe două roți, ori eu alergare montană cu bicla în spinare nu fac. În alte părți ale insulei, torenții trecuseră prin casele și pensiunile oamenilor - drumul a fost curățat de utilaje aduse din Kavala, dar oamenii au rămas să-și scoată cu lopețile și roabele nămolul de un metru depus în case. Copaci dezrădăcinați, stupi de albine duși în mare, roiuri de albine refugiate prin copaci și case, peisajul ăsta postapocaliptic îți strângea sufletul.
Ce vreau să zic cu toată introducerea asta este că asemenea dezastre naturale nu sunt chiar atât de rare și neobișnuite pe cât avem noi impresia. Ele sunt o consecință a climei și terenului stâncos dificil, iar consecința este că au și o pregătire de intervenție adecvată. Cine are așteptări că un incendiu atât de masiv se rezolvă în 1-2 zile este complet pe lângă subiect. De altfel la fel și majoritatea jurnaliștilor își dau cu părerea (neinformată și nefondată) pentru a produce îngrijorare, fiindcă FUD (Fear, Uncertainty and Doubt) e o tehnică de manipulare foarte eficientă care face bine, printre altele, la audiență. Îmi creștea tensiunea instant când bunică-mea mă suna cu sfaturi să nu merg în Thassos că a văzut ea la Antena 3 că acolo s-au deschis porțile iadului. Păi să nu-i pui Antena pe lista de parental control și să nu-i dai parola?
Dar revenind. Am fost cu sufletul îndoit dacă să mai merg în concediu în Thassos, sau altundeva pe continent. Veștile aici erau destul de îngrijorătoare, MAE a dat avertisment. Nu voiam să ajungem în Thassos și să dăm de o stare de necesitate mai nasoală decât atunci cu aluviunile, că ploaia aia a durat doar câteva ore dar incendiile au ținut zile.
Și atunci ne-am dat seama că cel mai bun mod în care putem să ajutăm e să ne ținem de planuri, să ne facem concediul în Thassos, să ne bucurăm de plaje și ospitalitatea oamenilor, și banii noștri să contribuie un pic la susținerea și refacerea lor, ca în alți ani. Fiindcă au făcut tot ce au putut pentru protejare și control, vor munci la iarnă la replantare și reparații, și pentru asta nu merită să-i evităm doar fiindcă am pus botul la FUD-ul unora.
Așa că aseară am ajuns în Thassos, iar această poveste v-o scriu de pe plajă de la Marley. Apa e minunată, cerul e senin, seafood-ul delicios, oamenii bucuroși să ne revadă, și noi pe ei. După-masă mergem în Maries la taverna cu cea mai delicioasă Kefalotiri, să o îmbrățișăm cu o vorbă de încurajare pe proprietara dragă nouă, care cred că a avut destule emoții de o săptămână încoace. Ce a fost diferit până acum a fost feribotul imens din port în care urcau autospeciale de pompieri, și alte asemenea mașini văzute pe drum.
Mâine mergem la Aliki.