UN CATEL …https://dinoffside.wordpress.com/2016/09/30/un-catel/Plec dimineata spre birou.
Undeva in statia de la covoare se ia un caine dupa mine. Marime medie, metis, cu ochi inteligenti. O ia inainte, ca seful. Din cand in cand se intoarce sa vada daca il urmez. Merge tantos, cu capul sus. Intram in parc. Ce naiba sa fac cu latraul asta daca ma urmeaza pana la instanta ? Tot inainte merge, pe aleea umeda. Din cand in cand ia cate o crenguta intre falci si se joaca cu ea. Gaseste de un pet gol, de juma de litru si incinge o joaca nebuna cu el. Ma opresc si ma uit amuzat la patruped. Incurajat de atitudinea mea, incinge joaca mai tare. E chiar amuzant animalutul. O iau inainte, se mai joaca umpic cu petul si ii aud gherutele in spatele meu pe zgura. Alearga sa ma ajunga din urma. Iesim din parc. Astseapta la picior, cuminte, la ambele treceri de pietoni, Trece odata cu mine. Pare al naibii de destept. Pentru o clipa imi trece prin cap ca ar putea fi reincarnarea ciobanitei mele germane, Helga. Nu cred, nu am nici-o garantie in sensul asta. Dar cine naiba ofera garantii in cazuri din astea ? Undeva, in fata la Catedrala, se opreste si ma conduce cu o privire mustratoare si trista in timp ce ma indepartez spre ale mele activitati omenesti de peste zi.
Poate ma asteapta si la intoarcere ?