Pe vremea comunismului

[damblagiu]

La un moment dat coloana a ajuns pe Știrbei Vodă. Au început să treacă pe lângă tancuri staționare, pe care erau militari în așteptare. Pe chipurile lor nu putea citi nimic. Erau împietrite. Priveau în gol peste mulțimea de oameni care defila prin fața lor. Evitau sa le întâlnească privirile. Se citea spaima de a nu primi ordin să tragă. Manifestanții înspăimântați de ce se putea întâmpla strigau, armata e cu noi. Au inceput să apară și oamenii regimului încercând să-i determine să nu ajungă în Piață. Unu a venit în fugă plângând și ținându-se de picior unde avea pantalonii tăiați cam cinci centrimetri iar în jurul taieturii erau puțin murdari de ceva ce semana a sânge. Striga să nu mai înainteze că în Piața Palatului a început să se tragă și e măcel. Arata drept dovadă tăietura respectivă susținând că a fost făcută de un glonț. Foarte puțini dintre manifestanți au părăsit coloana. Restul, că și el au simțit o furie și mai mare împotriva lui Ceausescu, furie ce a făcut să dispară orice urmă de teamă. Au întâlnit vreo doi, trei care mergeau în sens invers decât coloana și care spuneau veseli tare, gata, a fugit ceaușescu, a semnat demisia și tot felul de chestii din astea dar care nu dadeau rezultatul sperat de ei. Din când în când mai ieșea el din coloană și întreba câte o persoană din puținele care erau pe la ferestre; -Au anunțat ceva la televizor? -Nu. E în continuare stema țării pe ecran și cântă cântece patriotice. Aste din urmă erau de fapt despre partid și conducătorul iubit. La un moment dat, când a ajuns în dreptul unui tanc a vazut pe el militarii zâmbind și făcând cu mâna. Se striga, armata e cu noi, iar uni dintre manifestanți se urcau pe tanc și dădeau mâna cu ostașii. În acea descătușare de bucurie pe care numai cine a trait-o o poate aprecia a ajuns în Piața Palatului, în primele rânduri sub balconul de la care obișnuia să vorbească Ceaușescu. Palatul era înconjurat de militari de la trupele de miliție. Erau cu mâinile goale fără nici un fel de arme formând un cordon in jurul palatului. Manifestanții s-au oprit la 15-20 metri de ei. Se striga Libertate, Libertate! La un moment dat pe balcon a apărut Ceaușescu cu o portavoce în mână. Mulțimea a amuțit. Se făcuse liniște de auzea respirația celui de lângă el. Ceaușescu nu a apucat să spună nici un cuvant că mulțimea, toată Piața se umpluse, a început să-l huiduie. Era foarte aproape de balcon și putea să vadă foarte clar uimirea de pe fața lui Ceaușescu și privirea care umbla dintr-o parte în cealaltă a pieței peste mulțimea de oameni. În momentul când au izbucnit huiduielile a auzit pe deasupra ca și cum ar trece un stol mare de păsări. Erau pietre, bolovani, bucăți de crengi și tot felul de obiecte din astea, aruncate de cei din spate spre balconul unde era Ceaușescu. Pe balcon a aparut o persoană care i-a spus ceva la ureche și au părăsit împreună balconul. Ceaușescu avea gesturi care arătau că nu prea ar vrea să plece de pe balcon. Soldații care formaseră cordonul în jurul palatului au dispărut iar după câteva momente, de pe acoperișul palatului a decolat un elicopter. Fugise Ceaușescu.

Ce a urmat e altă poveste cu multe întrebări, multe ipoteze și putine răspunsuri.

[damblagiu]

Inchei cu o postare pe fb a Andreei Berecleanu. Mi s-a parut mai corecta solutia asta de citare.

IMG_20201223_095531_699.jpgScreenshot_20201223-093643.pngIMG_20201223_095710_062.jpgIMG_20201223_095322_186.jpg

[damblagiu]

" Pe seara ne-am pus brasardele si am luat (din stocul „garzilor patriotice”) cate un Kalashnikov blocat pe pozitia „foc cu foc”, cu 5 cartuse, sa pazim institutia de „teroristi”. Am tot pazit-o, colegii mai faceau si „filtre” pe la metrou la Crangasi … Ce naiv, poate chiar tampit am fost … Nu am fost naiv in seara de 21 la Inter si in dimneata de 22, in puhoiul format initial dintr-o mana de oameni care striga „Nu va fie frica, Ceausescu pica!” sau „Veniti cu noi!” catre toti privitorii de la balcoane. Nu, nu atunci, ci aproape imediat dupa. Dar oricat de tampit m-as simti acum, brasarda asta am pastrat-o ca pe un simbol al libertatii mele de dinainte si de dupa 22 decembrie 1989. Si ca semn ca am avut niste sperante candva … deja in negura timpurilor"

Ai dreptate 100% Poze. Așa a fost. Mi-ai răspuns la una din întrebările din acea vreme. De unde naiba aveau chiar tineri de 18-20 ani AKM-uri!? Bănuiam la vremea aia, sau mai mult îmi doream, să nu aibe și muniție. Nu știam că Gărzile Patriotice aveau în dotare AKM-uri. Auzisem eu că de acolo s-ar fi înarmat dar sursele nu erau foarte credibile. Ca paranteză, pe foc cu foc, dacă ai degetul mai dibaci poți avea aproape aceiași cadență ca pe foc automat, cu AKM ul.