Povești de adormit oameni mari ...
Scris: Sâm Feb 13, 2021 9:44 pm
În pregătire: ”Povești de adormit oameni mari”.
Nu-mi pot reprima senzaţia de radiocasetofon bătrân. Un radiocasetofon care nu mai păstrează nimic din ceea ce l-a făcut vârf de gamă în anii 80. Acum, stă cuminte pe colţul mesei, lipit de muşamaua mâncată de timp. Nu mai are antenă. Are doar un ciot din ceea ce a fost odată antena telescopică cu patru segmente. Cursorul, acţionat de potenţiometrul lateral, se poticneşte undeva la jumătatea scalei. Becul interior, cel care ilumina frecvenţele, s-a ars cu mult timp în urmă, iar sigla cu Sharp este scorojită. Uşiţa cu lăcașul în care se introducea caseta nu mai există. S-a rupt cu mult timp în urmă și nu a mai putut fi reparată. Caseta, una din cele trei care au supravieţuit trecerii timpului, se introduce direct, cu mâna, prin presare. Butonul play este defect, trebuie să-l apeşi de trei ori pentru a rămâne în poziţia activă. Butonul de rewind (RW), la fel. Butonul de repede înainte (fast forward, FFWD) nu rămâne apăsat niciodată. Pentru a derula, trebuie să stai cu degetul pe el. Viteza de derulare nu este constantă, derularea se face în valuri, încet şi foarte încet. Enervant pentru un tânăr și perfect neutru pentru cineva de vârsta radiocasetofonului.
Textul de mai sus, postat pe o rețea de socializare, a creat reacții unidirecționale. Toți comentatorii s-au referit la casetofoane și casete, nimeni nu a sesizat prima și ultima propoziție: Nu-mi pot reprima senzaţia de radiocasetofon bătrân./ Enervant pntru un tânăr și perfect neutru pentru cineva de vârsta radiocasetofonului. Asta așa, ca să știm cum stau treburile …
Nu-mi pot reprima senzaţia de radiocasetofon bătrân. Un radiocasetofon care nu mai păstrează nimic din ceea ce l-a făcut vârf de gamă în anii 80. Acum, stă cuminte pe colţul mesei, lipit de muşamaua mâncată de timp. Nu mai are antenă. Are doar un ciot din ceea ce a fost odată antena telescopică cu patru segmente. Cursorul, acţionat de potenţiometrul lateral, se poticneşte undeva la jumătatea scalei. Becul interior, cel care ilumina frecvenţele, s-a ars cu mult timp în urmă, iar sigla cu Sharp este scorojită. Uşiţa cu lăcașul în care se introducea caseta nu mai există. S-a rupt cu mult timp în urmă și nu a mai putut fi reparată. Caseta, una din cele trei care au supravieţuit trecerii timpului, se introduce direct, cu mâna, prin presare. Butonul play este defect, trebuie să-l apeşi de trei ori pentru a rămâne în poziţia activă. Butonul de rewind (RW), la fel. Butonul de repede înainte (fast forward, FFWD) nu rămâne apăsat niciodată. Pentru a derula, trebuie să stai cu degetul pe el. Viteza de derulare nu este constantă, derularea se face în valuri, încet şi foarte încet. Enervant pentru un tânăr și perfect neutru pentru cineva de vârsta radiocasetofonului.
Textul de mai sus, postat pe o rețea de socializare, a creat reacții unidirecționale. Toți comentatorii s-au referit la casetofoane și casete, nimeni nu a sesizat prima și ultima propoziție: Nu-mi pot reprima senzaţia de radiocasetofon bătrân./ Enervant pntru un tânăr și perfect neutru pentru cineva de vârsta radiocasetofonului. Asta așa, ca să știm cum stau treburile …