Impresii de calatorie (18+)

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Lun Feb 04, 2019 11:49 pm

Salam de biscuiți, asta și-au dorit aparținătorii la fine de weekend. O idee foarte bună. Testăm diviziunea familială a muncii și sporim coeziunea colectivă savurînd un dulce, dulcele copilăriei. Chestia asta cu dulcele copilîriei este relativă, dar nu insist, nu face obiectul. Am plecat să procur ingredientele. Simplu: biscuiți, stafide și rahat. Restul precursorilor îi avem în casă. Găsesc relativ rapid biscuiții și stafidele. Dau să merg la raionul de rahat. Pornesc hotărît și, după ce procesez caracteristicile produsului, realizez că nu știu unde este raionul de rahat. Mă opresc dezorientat și încerc să-mi aranjez gîndurile în ordine calitativ crescătoare. Am fost de cel puțin un milion de ori în magazinul ăsta, dar niciodată după rahat. Fac o incursiune la dulciuri. Firesc ar fi ca rahatul să fie la dulciuri. Nici urmă de rahat, deși e un jeleu ceva mai tare și mai opac cu un gust apropiat de al șerbetului. O iau pe chestii de logică și merg la brînzeturi. Rahatul are o textură asemănătoare cu a brînzei. Rahat, nici urmă de rahat. Poate la produse bio am noroc. Rahatul se pretează cel mai bine la capitolul bio. Nu am noroc. Pentru noroc ar fi trebuit să calc în al doilea sens al termenului. Trec pe la legume, pește, fructe și mezeluri. Nici urmă de rahat. Recurg la telefon și sun acasă. Nu găsesc rahat ! Shit, spune aparținătoarea, rahatul e esențial pentru salamul de biscuiți. Să nu vii acasă fără rahat ! Clar, trebuie să pun mîna pe un rahat, în fine, o cutie cu rahat, borcan, sticlă sau vrac. Mai caut. Nimic. Ăștia au îngropat rahatul, îmi zic vădit descumpănit de perspectiva de a dezgropa rahatul. Mă învîrt ca proasta de juma de oră și nu găsesc rahatul. În Grecia, Bulgaria sau Turcia nu aș fi pățit așa ceva. Acolo rahatul e pe toate drumurile. Fac o incursiune și la sectorul de paste făinoase. Din ce am citit, rahatul conține și amidon, prin urmare, nu ar fi surprinzător să-l găsesc undeva sub făină. Nici urmă de rahat. Încep să gîndesc neconvențional, dincolo de zona mea de confort mental și realizez că dacă m-aș transforma într-o muscă, pentru cîteva minute, aș identifica rahatul în timp record. Zăresc niște pungi cu ”Eugenia”, undeva pe rafturile de jos, sub biscuiții normali. Clar, rahatul nu poate fi departe. Încep să investighez minuțios rafturile de la nivelele inferioare. Nimic. Merg aplecat ca un jucător profesionist de curling, degeaba, ca într-un film de Kurosawa. Să dea naiba, țara e plină de rahat, cel puțin așa am înțeles io de la teveu, numai eu nu dau de el. Mă dau bătut și întreb o doamnă ce aranja uleiul de măsline în raft. Fiți amabilă, rahatul unde-l țineți ? Îmi răspunde, din întoarcere, că e chiar în spatele meu. Mă întorc și retina mi-e izbită de cîteva cutii cu rahat asortat. Cam puține pentru un magazin atît de mare.
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6313
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13914 times
Been thanked: 17203 times

Re: Impresii de calatorie (18+)

Mesaj necititde HHR » Joi Feb 21, 2019 10:12 pm

Am pierdut cursa de opt fără un sfert, familială, spre birou, cea cu aparţinători şi autoturism personal. Nici pe jos nu am chef să merg. Mă verific de bani cash. Am ceva. Ciudat, de regulă, nu am. Îmi ajung de o cursă cu taximetrul şi un expresso de la peco de pe Buzăului. Bag căştile în urechi, iau gunoiul şi o iau la picior. Mă iau cu muzica şi trec pe lîngă ghenă fără să las sacul cu gunoi. Ajung în staţia de autobuze de la covoare. Fuck, ce naiba e cu sacul ăsta. Mă întorc, arunc sacul şi refac bucata de drum între ghenă şi staţia de autobuz. Trec strada fără să fiu călcat de vreo maşină sau, mai rău, de tramvai. Depăşesc firma de pompe funebre, aia cu servicii complete la cele mai mici preţuri, arunc o privire în curtea service-ului veşnic în faliment şi ajung la benzinărie. E liber. Decît un singur SUV blocheză incinta, parcat astfel încît cu greu poate să părăsească cineva benzinăria. Tipul e la volan și își ciufulește telefonul cu degetul. Aşa merg lucrurile în benzinăriile republicii, de fapt, în genere, în republică. Tipul de la tejghea mă întreabă la care pompă. Nu, azi nu e cu pompă, zic. Vreau un expresso dublu cu trei de zahăr şi un lapte. Aici sau ”to go” ? ”To go”, fireşte, că trebuie să ”go” la birou ! Card, întreabă omul ? Da ! Bate nişte ceva-uri pe touch-screenul lui şi îmi face semn să apropiu cardul de cititorul de card. Mă execut. Se aprinde şirul de leduri şi se aude piuitul, semn că mi-a supt-o, adică suma din cont. Se apucă de preparat cafeaua. Constată că nu mai are capace mari, Mă întreabă dacă poate să-mi pună cafeaua în două recipiente mici. Pentru astea, are capace. Sigur, zic. Nu-mi dau seama că tocmai mi-am complicat nejustificat viaţa şi aşa suficient de complicată. Iau recipientele şi ies din benzinărie. Sînt fierbinţi. Este imposibil să le duc în aceeaşi mînă. Cu rucsacul în spate, în care atîrnă cele 1300 de pagini ale norvegianului și o sticlă de apă plată, şi cu cîte un recipient fierbinte în fiecare mînă, mă îndrept spre staţia de taximetre de la judeţean. Trec pe lângă ceva grup şcolar ce furnizează, cinci zile pe săptămînă, elevi pentru băncile și boscheții din parc, şi mă preling pe lîngă biserică. Miroase a tămîie. Logic. Mă împiedic şi, prin găurica capacului de la recipientul din mîna stîngă, îmi sar trei stropi de cafea fierbinte pe zona moale dintre degetul mare şi cel arătător. Epiderma arsă trimite semnale alerte creierului. Creierul vorbeşte cu centrul vorbirii şi acesta transmite semnal gurii: futu-i ! Clar, nu mă pot descurca cu două recipiente. Văd un coş de gunoi. Trebuie să scap de unul din recipiente. Dar care ? Nu ştiu cum a repartizat tipul zahărul şi laptele. Posibil să le fi pus, în părţi egale, în ambele recipiente. La fel de posibil este să le fi pus doar în unul cu convingerea că la destinaţie voi amesteca conţinuturile celor două recipiente într-o singură cană. Pfff, tipul acesta mi-a stricat jumătate din zi. De cealaltă jumătate se vor ocupa, fără îndoială, aparţinătorii şi colegii de la birou. Trec peste intelectualismele existențiale și scap de recipientul din mîna dreaptă. Iau primul taximetru deşi şoferul are un aer discret suicidal. Tipul pleacă de la prezumţia că clientul (întotdeauna) se grăbeşte şi bagă pedala de gaz la fund, astfel că, încă trei stropi îmi zboară pe mînă. Facem cu succes giratoriul din capătul Buzăului şi intrăm vii pe Călăraşi. Vede, în zare, verdele de la semafor și cronometrul aferent, bagă a-ntîia, deşi roţile nu s-au oprit, şi îşi înfige, din nou, piciorul în acceleraţie. Mă aştept să văd pistoanele motorului zburîd prin aer. Nu, pistoanele rămîn în cilindri motorului, doar puţină cafea muşcă din mîna mea. Tot fierbinte e. Bagă o frînă la al doilea semafor. La naiba, zice, credeam că sunt corelate, ca la Galaţi ! Răspund respectuos, nu, evident că nu sunt corelate, în plus, adaug, vă rog să notaţi undeva că nu mă grăbesc.
Pentru a putea vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj trebuie să vă autentificaţi.
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6313
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13914 times
Been thanked: 17203 times

Re: Impresii de calatorie (18+)

Mesaj necititde HHR » Joi Feb 28, 2019 10:52 pm

Ies cu ăla mare la mall. Firește, că doar n–o să mergem la teatru sau la bibliotecă ca țăranii. În fine, așa merg treburile. E dimineață și adevărații mallomani nu au invadat, încă, stabilimentul. Intrăm la o farmacie, admirăm autoturismele expuse, evităm melimeloul, bifăm altexul. Vreau să-mi iau încărcător pentru aifon. Prețul e prohibitiv, așa că rămîne să-mi încarc, în continuare, pînă la salariu, aifonele la încărcătorul din mașină. Oricum, am decît două persoane care mă sună, aparținătoarea și... a doua persoană. Ăla mare zice că vrea să joace juma de oră GeTeA. Sînt generos și îl las. Plătesc la o domnișoară cinșpe lei, se așează pe ceva taburet flasc și începe să butoneze joystickul. Îmi iau o sticlă de apă și încerc să urmăresc jocul. Acțiunea, pentru că e un joc de acțiune, se petrece, cel mai probabil, undeva într-un gettou din suburbanul coastei de est. Deduc asta din alternanța palmierilor înalți, tip L.A., cu salcia dunăreană. Personajul principal, adică cel ghidonat de jucător, este un mulatru cu privire delibașă care bifează 35 % din infracțiunile din codul penal romîn (în fine, ce a mai rămas nemutilat din dînsul). Nu e vorba de delicte drăgălașe și aproximative, gen abuz în serviciu sau luări și dări de mită, conflicte de interese sau falsuri inocente în acte oficiale majore, fapte a căror dezincriminare este doar o chestiune de timp și depind doar de alternanța noapte-zi. Ca o paranteză, cîteodată mă simt nejustificat de fericit că republica noastră nu este situată deasupra cercului polar unde este noapte aproape juma de an. Ar fi o hemoragie masivă de ordonanțe de urgență, acest tip de acte avînd, by default, un caracter nocturn.Am închis paranteza. În fine, așa merg treburile. Revenind la joc, mulatrul este un sociopat cu acte în regulă, bate tot ce prinde în cale, fură și tîlhărește la drumul mare. Bifează toate acțiunile incriminate la capitolele dedicate patrimoniului și persoanei. E profi, toate infracțiunile sînt săvîrșite în formă agravată&calificată. Cînd nu e nimeni pă stradă, dă cu pumnul și picioarele în zidurile clădirilor, O comisie de expertiză psihiatrică ar avea ce spune despre dînsul. E principial, nu face discriminări, lovește, deopotrivă, femei (o mulatră cu fund inamovibil zace în mijlocul intersecției) și bărbați, tîlhărește creștini, musulmani și evrei, albi, negri și asiatici. La un moment dat, intră în magazinul de arme al unui pakistanez și îl face praf, ... pă pakistanez. Nu am am văzut nici-un polițist în joc. O femeie cu figură de pensie alimentară și doi copii se apropie hotărîtă de mine și mă întreabă ex abrupto: tu ești aici ? Clar, crede că sînt responsabil cu jocurile. Așa-mi trebuie dacă nu verific cu ce mufarină plec de acasă. O înjur în gînd și o direcționez, amabil, spre domnișoara care e cu jocurile. Revenind la joc, nu cred că tipul e drogat. Comisiile de verificare a jocurilor nu ar permite lansarea pe piață a unor jocuri care să cultive conduite flagrant reprobabile.
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6313
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13914 times
Been thanked: 17203 times

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Sâm Mar 02, 2019 5:28 pm

Weekendurile sînt, irefutabil, de două feluri, nasoale și extrem de nasoale. În această dialectică, de abia cînd treci de un weekend foarte nasol realizezi că cel nasol e chiar bun. Logic. Weekendul trecut a fost unul extrem de nasol. Mergeam pă șosea și dăm să virăm stînga, spre casă, mai aveam 100 de metri de mers. Aparținătoarea la volan. Manevra este relativ simplă. Oprești turismul pă loc, pui semnal stînga și aștepți să se elibereze contrasensul. Nimic complicat. Totul merge by the book. Treaba se complică atunci cînd două autoturisme, pline ochi cu puștani și puștioaice, fac întrecere, la miezul nopții, pe șoseauua Buzăului din municipiu și unul te ia în plin. Coborîm, ne uităm unul la altul și ne bucurăm că sîntem întregi. E chiar șic paltonașul ăla galben. O întreb cînd l-a luat. Nu-mi răspunde. Caut un alt interlocutor. Port o conversație pă teme religios-succesorale cu puștanul vinovat. Termin de expus chestiunea raporturilor de o anumită natură cu antecesorii pe linie maternă decedați ai autorului accidentului și îl întreb dacă are permis. Zice că are. Sar peste întrebarea clișeu ”Cine te-a învățat șoferie ?” și fac o nouă incursiune în genealogia mamei dînsului. Vine poliția și ambulanța. Chemăm o platformă să ne bage turismul în cartier. S-a ieftinit. Decît 70 de lei ne cere. Îi cer puștiului suma. Zice că nu are. Încărcăm și descărcăm turismul. Decît bara din față ne-o bulește operațiunea. Să fie simetrică dauna. Tu-ți dai seama, spune aparținătoarea, io puteam zbura prin parbriz ! Simt că nu e momentul să o contrazic, așa că, dau din cap și adaug îngîndurat: da, acu erai moartă de tot ! Vezi, continuă, tu spuneai că mori primul. Eh, zic, spuneam și io așa, dar acum văd că și tu ești foarte eligibilă în contextul traficului rutier de la noi. În plus, îți place să mergi cu mașina ! Stabilim, de comun acord, că, dacă e să fie, să-mi caut una care iubește copiii. Discuția se termină abrupt de abia după ce, fiind totalmente de acord, declar că mă apuc imediat de căutat.
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6313
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13914 times
Been thanked: 17203 times

Re: Impresii de calatorie (18+)

Mesaj necititde April » Mar Mar 05, 2019 10:07 am

Sa vedem si noi lista scurta, băgam un sondaj, sa te ajutam sa stabilești succesoarea. Eventual le iei pe toate la întâlnire, sa le evaluam LIVE.
Avatar utilizator
April
Admin
 
Mesaje: 9538
Membru din: Mie Ian 08, 2014 12:42 pm
Localitate: Bucuresti
Has thanked: 23275 times
Been thanked: 23536 times

Re: Impresii de calatorie (18+)

Mesaj necititde cccccc » Mar Mar 05, 2019 4:53 pm

ffffoooooooorrrrrrddddddddddddd ffffooooooccccccuuuuusssssss!!!!!!!!!!!!!!!!
cccccc
 
Mesaje: 53
Membru din: Lun Dec 04, 2017 7:12 pm
Has thanked: 0 time
Been thanked: 92 times

Re: Impresii de calatorie (18+)

Mesaj necititde callatis06 » Mar Mar 05, 2019 6:52 pm

Adică? :crazy: :crazy: :crazy:
Avatar utilizator
callatis06
Super Fan Thassos
 
Mesaje: 789
Membru din: Lun Iul 07, 2014 3:58 pm
Localitate: Mangalia
Has thanked: 7181 times
Been thanked: 3463 times

Re: Impresii de calatorie (18+)

Mesaj necititde April » Mar Mar 05, 2019 7:31 pm

cccccc scrie:ffffoooooooorrrrrrddddddddddddd ffffooooooccccccuuuuusssssss!!!!!!!!!!!!!!!!
Este vorba de nevasta...
Avatar utilizator
April
Admin
 
Mesaje: 9538
Membru din: Mie Ian 08, 2014 12:42 pm
Localitate: Bucuresti
Has thanked: 23275 times
Been thanked: 23536 times

Re: Impresii de calatorie (18+)

Mesaj necititde damblagiu » Mar Mar 05, 2019 8:01 pm

April scrie:Este vorba de nevasta...


Să mor io dacă înțeleg!
Si daca era vorba de amantă cum era, vrrrrruuuuuuum!?

Trimis folosind Tapatalk
Ce crezi bre, că englejii ie proști!?
damblagiu
Super Fan Thassos
 
Mesaje: 7160
Membru din: Mar Ian 07, 2014 10:28 pm
Localitate: Bucuresti
Has thanked: 11564 times
Been thanked: 16083 times

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Mar Mar 05, 2019 9:59 pm

Carfur, așa începe și se sfîrșește weekendul. De aceea weekendul este simetric și este un clișeu existențial. Euforia de vineri după-amiaza se consumă în auroservire și tot acolo trăiești depresia serii de duminică. În fine, așa merg treburile. Sînt cu ăla mare. Ăla mic și aparținătoarea stau acasă. Sînt angrenați într-o aventură gastronomică. Nădăjduiesc să nu dea foc la casă, că ghinioanele curge ca apa la robineți. Am umplut coșul cu: apă, pămînt de flori (mi se pare ciudat să cumpăr pămînt de la magazin), niște cauciuc gălbui pe care scrie cașcaval, ouă ouate de niște găini fericite ce ascultă muzică clasică, detergent de vase cu protecție epidermică, mezeluri cu urme fine de proteine animală și alte chelcășozuri necesare vieții în comun. Stau la casă, ăla mare molfăie niște cipsuri și se uită la tavan. Sună telefonul. Cu o mină bag produsele în sacoșa verzuie, cu cealaltă dau cardul doamnei și cu a treia răspund la telefon. Să nu uiți de zahăr. Fuck, am și uitat. Ies cu coșul și îl pun pă ăla mare santinelă. Dau să intru pe unde am ieșit. Doamna de la casă mă expediază la intrarea principală. Corect, respect regula și îmi trec prin cap toate cele 247 de situații în care diverse personaje contemporane, pițipoance botoxate, tuciurii cu privire șmecheră, macrocefali cu căutătură dubioasă, microcefali cu mucii hățuri, au dat cu ignore îndemnului casierelor de a intra pe intrarea principală. Hotărăsc, subit, să nu mai respect regulile. Așa nu se mai poate. Prin urmare, voi începe să parchez doar pe locurile special amenajate pentru persoanele cu dizabilități, pe diagonală, să ocup două locuri. Auzi frate, de unde să aibă handicapații mașini, că doar nu sîntem în Suedia. Claxonez orice pieton care nu trece pe zebră în pas alergător. Hai, mamaie, șnelăr pă trecere, că nu sîntem la Berlin ! O să-mi cumpăr două pungi cu semințe, una cu pistil de floarea soareloi și cealaltă cu semințe de dovleac. Voi deprinde tehnicile de spart semințe și scuipat la voia întîmplării a cojilor. Ce naiba, să-și justifice și măturătorii veniturile. Am să scuip pe stradă și o să-mi suflu nasul lîngă orice copac sau arbust urban. Șervețele nazale ? No way, cheltuială inutilă ! Am să accelerez să plec pe galben și am să claxonez isteric orice fraier ce așteaptă verdele. Clar, renunț la prostul obicei de a semnaliza orice schimbare a direcției de deplasare. Ce dracu, sînt șofer nu semnalizator. O să vorbesc la telefon în timpul spectacolelor de cinema și am să rîgîi profund după fiecare gură de cola. O să-mi sug măselele și o să casc zgomotos fără să duc mîna la gură. Nu voi mai spune mulțumesc oricărui sclav ce îmi face un serviciu, e o risipă inutilă de cuvinte. Amabilitățile se abrogă. Bunul simț se suspendă. Fucking hostile. În fine, doar așa mă pot pierde în segmentul de populație majoritar în republică.
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6313
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13914 times
Been thanked: 17203 times

Re: Impresii de calatorie (18+)

Mesaj necititde HHR » Sâm Mar 09, 2019 8:51 am

8 Martie este ziua în care genocidul floral atinge cote îngrijorătoare. Este o hemoragie florală generalizată. Cadavrele de flori umplu plenar tarabele, florăriile și chiar supermarkeurile. În fine, la florării, chestia e normală, astea, by default, sînt măcelării de flori. Nimic funest în aparență. Florile sînt, aparent, proaspete, colorate, zîmbitoare, ca niște stripteuze conectate la aparatele de la terapia intensivă, superbe dar comatoase. Chiar și în folclorul sepulturic uman contemporan se spune, despre morți, că ... ”parcă dormea”, ”ai văzut ce liniștit era” ... etc. În fine, să revenim la flori. Am plecat, cu ăla mare, să luăm ceva flori moarte pentru aparținătoare. Era destul de tîrziu, așa că, am ales să mergam la mall. Ajungem. Ne învîrtim printre vînzătorii de cadavre florale și ne oprim la o tarabă unde un el și o ea au trandafiri aeszonați sub cupole de sticlă. Ăla mare face pasiune pentru un astfel de trandafir. Întreb cît costă. Costă destul de mult. Totuși, zic, nu e decît o floare moartă. Fundamental greșit, răspunde tipul de la tarabă. Sînt trandafiri vii. Trăiesc sub cupola de sticlă timp de 25 de ani dacă îi ferești de lumina soarelui și de aer condiționat, continuă tipul. Pfff, îmi zic, chestia asta are speranță de viață mai mare decît propria persoană. La insistențele celui mare, luăm trandafirul pitit sub cupolă. Să dea naiba, e ca mumia lui Lenin. Ba nu, Lenin era mort, doar că era dibaci îmbălsămat. Trandafirul nostru, cel puțin din ce spunea tipul de la tarabă, este viu. În fine, greu de crezut. Nu cred că știința a atins cote atît de înalte. Nu au reușit rușii să-l țină viu pă Lenin și vine tipul ăsta de la Brăila și zice că trandafirul o să fie viu timp de 25 de ani. În fine, e 8 martie și înghițim povestea de dragul inflației de festivisme. Vrem să intrăm la autoservire să luăm ceva de mîncare. Sîntem opriți și chestionați, la intrare, din cauză de trandafir. Ni se cere bonul fiscal. Nu avem. Clar, spune tipul subnutrit de la pază, trandafirul stă afară. Păi, e viu, zic. Tipul e isteț și precizează că criteriul nu este viabiltatea ci bonul de casă sau factura. Lăsăm trandafirul în grija subnutritului, intră și cumpărăm niște ceva-uri. Ieșim, luăm dihania și mergem la mașină. Las trandafirul în grija aparținătorului, pă bancheta din spate. Îi spun să aibă grijă de dînsul. Ajungem teferi în fața casei. Cobor din turism și deschid portiera din spate cu gîndul că aparținătorul are mîinile ocupate cu trandafirul-ce-trăiește-25-de-ani-sub-clopotul-de-sticlă. Fals. Ăla mare rezemase clopotul de portieră, așa că, primul coboară trandafirul-ce-trăiește-25-de-ani-sub-clopotul-de-sticlă. Direct pă beton. Cioburile clopotului de sticlă se împăștie sub turism și restul ascuțit, rămas prins de soclul lemnos, retează capul trandafirului. Ăla mare molfăie plictisit un lays și zice că am omorît trandafirul. Înjur cu voce tare, în ungurește. Doi răzeși riverani se uită curioși. Zîmbesc ca boul. Zîmbesc și ei, probabil tot ca boii. Nu mai contează. Ăla mare are o nedumerire. Cînd o să ne luăm un cîine, îi tăiem gîtul imediat, la coborîrea din mașină, sau mai întîi îl băgăm în curte ...
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6313
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13914 times
Been thanked: 17203 times

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Sâm Mar 16, 2019 9:02 pm

Stardate: 15.03.2019. Captains log: azi e programat protestul de un sfert de oră. Am înțeles, de la radio, că startul se dă la ora 3 p.m. Destul de nasol. Pentru ca protestul să aibă sens este necesar să înterupi activitatea lucrativă, în care ești agrenat, pentru un sfert de oră. Io, de obicei, încă de la orele 2 p.m. sînt în stare vegetativ-nelucrătoare. Nu din motive religioase sau ideologice, doamne ferește, doar așa, pur și simplu. Bioritmul meu scade vertiginos către zero încă de la orele 1 p.m., astfel că, la orele 2 p.m. sînt, zilnic, în plin protest nenumit. Încă de la doișpe jumate simt că frecvența creierului din dotare începe să coboare de la teta spre delta, așa că, la ora 2 p.m. sînt deja cu taxă inversă, pă unde de maxim 3 Hz. și dacă nu aș ține gura închisă, mi-ar curge saliva din gură. E faza aia în care dai dreptate tuturor, folosind exclusiv limbajul nonverbal, în speranța că nu te vor mai f ..., pardon, viola la creier cu problemele lor de ființe veșnic alerte. În fine, pentru a fi apt de protest, am ales să stau în faza teta-spre-delta pînă la orele 14.30, ceea ce nu a fost greu, și apoi să trec în beta pentru maxim 20 de minute. După primele cinșpe minute de stat în beta îmi dau seama că e al naibii de greu. Să dea naiba, sînt dependent de teta și delta. La europa eF-eM, zice un nene că trebuie să tragi pă drepta și să pornești luminile de avarie. Cobor în curte, iau mașina și mă lansez în trafic. Bate de ora trei. Mă aștept să încremenească totul, ca la minus 273,15 de grade celsius (zero grade kelvin). Nici vorbă, lumea este în mișcare, turismele rulează, viața merge înainte. La radio se transmite live din: Cluj, Brașov, Sibiu și alte orașe de pe coasta de vest. Ceea ce aud nu se potrivește cu ceea ce văd în jurul meu. Ajung în fața primăriei și observ cîteva turisme trase pe dreapta cu avariile în fucțiune. Trag pe dreapta, pun avariile. Oricum nu se putea înainta. Un grup de cetățeni traversau non-stop pe trecerea de pietoni ce desparte cele două palate, cel administrativ de cel al agriculturii. Interesant. Am crezut că protestul este un demers personal voluntar. O sexagenară îmi atrage atenția. Este cea mai alertă din grup. Nu ajunge bine la capătul trecerii că face stînga împrejur și o ia îndărăt. Clar, e bipolară. E total aiurea, sînt șoferi care nu vor să protesteze, nu văd de ce trebuie forțată treaba. Se claxonează prelung. Baba prinde viteză. și se uită dușmănos la turismele oprite de pelerinajul celor care opresc circulația. Ciudat, nu poți determina cine și pentru ce protestează. Pietonii pentru drepturile lor constituționale ? Șoferii pentru autostrăzi ? Cei opriți voluntar pe dreapta ? Apare și poliția. În fine, fiecare cu protestul lui, dar vorba bancului, noi, belgienii adevărați, ce facem ?
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6313
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13914 times
Been thanked: 17203 times

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Lun Mar 18, 2019 11:53 pm

Am vrut să dau cu spatele. Cu mașina. Marșalier. Pun maneta în poziția corespunzătoare. Pornește camera de dat în spate și pun piciorul drept pă pedala care nu e frînă. Mă uit pă ecran, drum liber pe o distanță de cel puțin cinci metri liniari. Cîrmesc de volan astfel încît să nu dau ca proasta-n mașina colegului (stînga) sau în garaj (dreapta). Spun în gînd: ”engage” și apăs ușor pedala. Turismul se supune ca o femeie bine motivată să facă ceea ce face dînsa de obicei cînd e bine motivată să ..., în fine. O pală discretă de vînt mișcă un sfert de metru ușa deschisă a garajului din dreapta. Senzorul geme scurt și ușa îmi fute țîmburușul ce clipocește în capătul retrovizoarei. Cobor și înjur în gînd. Nu mă satisface. Înjur cu voce tare. Verific țîmburușul. S-a frînt și stă să cadă. Îl îndes la loc. Iese. Îl mai îndes o dată la loc. Iese. Îl înjur. Tot nu intră. Fac o evaluare și conchid că merge dreasă treaba cu superglue, picătura sau alte adezive minune. Îl prind discret cu un scoci și plec să iau adeziv. Tot drumul trag cu ochiul la țîmburuș să nu cadă. Din cînd în cînd, mă uit și la pietoni și la semafoare. Ajung în piață. Titiu mă ia de proaspăt și îmi cere bani dă o bere. Am doar opt lei și nu știu dacă îmi ajung pentru adeziv. Mă scuz și trec mai departe. La un magazin lipit de buda publică găsesc adeziv. Un leu toată afacerea. Rămîn cu șapte lei. Iau tubul și trag pă o stradă lăturalnică. Cobor. Scot scociul. Desfac adezivul și încerc să-mi fac planul de dres țîmburușul. Îl scot puțin în afară și încerc șă storc adeziv în spațiul rămas. Îmi curge pă deget. Degetul se lipește instantaneu de tub. Rahat, am o mînă indisponibilă. Indubitabil, nu sînt pregătit pentru așa ceva. Reușesc să dezlipesc degetul de pe tub. Dau să pun adeziv în spațiul liber și pățesc aceeași chestie cu celălalt deget. Clar, nu e pentru mine activitatea asta. O babă stă în fața porții și mă măsoară cu privirea. Îi simt privirea în ceafă. Dau să-i spun să-și vadă de treabă, dar mai bine nu. Poate ies nepoții și îmi rezolvă și celălalt țîmburuș. Eliberez degetul. E ciudat, pe degetele respective simt că am epiderma tensionată și mi-au dispărut amprentele. La a treia încercare e cît pe ce să reușesc, dar țîmburușul face priză solidă cu celălalt deget folosit și rămîne lipit de el. Dacă mă concentrez, pot să semnalizez cu degetul. Schimb tactica. Pun adeziv pă țîmburuș și încerc să-l fixez cu o viteză egală cu jumătate din timpul de întărire al adezivului. Tactica e bună, dar am depășit cu două secunde timpul de coagulare. Țîmburușul e tot pe deget. Dacă îmi găsesc diploma de lăcătuș mecanic, de la liceu, o rup și îi dau foc, să dea naiba. Inspir și expir adînc de cîteva ori. Cu ultima picătură de adeziv și cu mișcări de neurochirurg înfig țîmburușul la locul său. Răsucesc un pic degetul de care e lipit țîmburușul, exact cît să gîtui artistic priza adezivului, îmi eliberez mîna și o privesc de sus pe babă. BTW, mamaie, credeai că nu mă descurc ? Mă sui în vehicul și plec să cumpăr ceva acetonă, ... să-mi recapăt amprentele.
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6313
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13914 times
Been thanked: 17203 times

Re: Impresii de calatorie (18+)

Mesaj necititde HHR » Sâm Mar 23, 2019 10:29 pm

Două treburi am ratat pînă la acest moment. Sushiul (すし, 寿司, 鮨) și săritul cu parașuta. Am decis că saltul cu parașuta mai poate aștepta, dar un sushi, de la sushi-ăria din carfur, tot bifez. Un tip gras și o slăbănoagă tatooată mă întîmpină din spatele tejghelei. Nu sînt romîni, sînt moldoveni, moldoveni din moldova rusească. Se simte după limbă. În fine, facem un pod de flori și ne înțelegem fără interpret. Tipul manevrează orezul acrit, tipa e cu peștele, brînza și sosurile. În cinșpe minute, în duet, moldovenii îmi bobinează opt chestii cilindrice. Sushiul, la o analiză sumară, este un maglavais alb învelit în carne de pește mort. Iau pachetul, spun spasiba și plec spre casă. Desfac cutia și îmi sare în ochi o spîrcîială de sos verzuliu în colțul din dreapta al cutiei. Iau cu degetul și pun pe limbă o cantitate rezonabilă de sos. Într-o fracțiune de secundă mi se încleștează mastoizii și începe să mă furnice epiderma pe direcție cranio-caudală. Încep să transpir. Gura îmi este încleștată și nu pot scuipa. Simt un vag gust de hrean. Indubitabil, e hrean, hrean maturat în vitriol de 98 %. Încep să simt cum mi se întăresc firele de păr. Îmi dau lacrimile și mucii. Probabil are ceva chestii volatile care dau năvală prin orificiile și tuburile din partea superioară a fizicului din dotare. Nu îndrăznesc să înghit chestia aia. Nu am de ales, vorba lui dalai lama: spit or swallow. Dacă scuip, sigur găuresc chiuveta. Mai bine înghit. Înghit. Am senzația că, în stomac, am un roi de albine vii și foarte nervoase. Observ că doar pentru păr e valabil efectul de întărire. Păcat. În rest, sosul wasabi este benefic, e o pastă picantă de culoare verde, cu gust asemănător hreanului. Ajută digestia, are calități antibiotice și poate contracara eventuale intoxicații cu carne de pește crudă infestată. În plus, întărește firul de păr și, cu siguranță, omoară gîndacii de bucătărie.
Pentru a putea vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj trebuie să vă autentificaţi.
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6313
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13914 times
Been thanked: 17203 times

Re: Impresii de calatorie (18+)

Mesaj necititde pozeDECAT » Dum Mar 24, 2019 12:11 pm

http://www.pozeDECAT.wordpress.com
O soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are!
Avatar utilizator
pozeDECAT
Consilier
 
Mesaje: 3369
Membru din: Joi Aug 21, 2014 1:11 am
Localitate: Bucuresti
Has thanked: 11006 times
Been thanked: 9669 times

AnteriorUrmătorul

Înapoi la Bloguri

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori


cron