Pe vremea comunismului

[damblagiu]

Pt ca din ce in ce mai des am intalnit tineri care nu au apucat vremurile respective, sau erau prea mici ca sa constientizeze cum era si si-au facut imagin false despre timpurile respective, deschid topicul asta in care veniti cu informatii sau intrebari despre subiect.
1. La un moment dat detinerea unei cantitati mai mari de 200g de cafea se putea pedepsi cu inchisoare de la 1 la 5 luni.
2. Nu aveai voie sa porti barba sau parul mai lung de tunsoarea standard. Cei obligati prin natura serviciului sa poarte barba, spre exemplu actorii care jucau intr-o piesa de teatru sau film ce necesita asa ceva, purtau la ei o adeverinta eliberata de la serviciu si semnata de secretarul de partid pe intreprindere in care se specifica acest lucru. In caz contrar riscau sa fie retinuti de militie, condusi la sectie, indentificati, tunsi, barbieriti dupa care erau eliberati. Se trimetea instintare catre unitatea unde lucrau sau isi faceau studiile, instintare urmata de diferite repercursiuni.

[Malex]

As putea completa descrierea lui damblagiu cu faptul ca, cea mai mare infractiune era posesia unui creier normal, care iti permitea sa gandesti....era foarte periculos, inclusiv in cercul familiei sau prietenilor.

[damblagiu]

As putea completa descrierea lui damblagiu cu faptul ca, cea mai mare infractiune era posesia unui creier normal, care iti permitea sa gandesti....era foarte periculos, inclusiv in cercul familiei sau prietenilor.

Pai ce, e schimbat ceva!?

[teo]

câtă nostalgie la damblagiu

[damblagiu]

câtă nostalgie la damblagiu

Da, mai Teo! Eram asa de nostalgic de era sa-mi ramana oasele pe Magheru in noaptea de 21 decembrie '89 si, daca nu pica Ceausescu eram pe lista neagra ca agitator. Dracu ma lua! Cu cine te mai "luptai" tu acum, pus spate in spate cu HHR asa cum le sta bine "fratilor" Vorba cantecului, unde-i frate langa frate se da lunea la o parte. Unde-i unul singurel se leaga lumea de el.

[April]

Dambla', iti iau un magnetE?

[damblagiu]

Dambla', iti iau un magnetE?

D'alea cu lipici la dame au?

Trimis folosind Tapatalk

[claz]

Dambla', iti iau un magnetE?

D'alea cu lipici la dame au?

Trimis folosind Tapatalk

Pai merg si astea magnetice.
Doar ca atragi numai dame cu dantura metalica (feroase).

[damblagiu]

Dambla', iti iau un magnetE?

D'alea cu lipici la dame au?

Trimis folosind Tapatalk

Pai merg si astea magnetice.
Doar ca atragi numai dame cu dantura metalica (feroase).

Am încercat dar le rămânea dantura pe magnet

Trimis folosind Tapatalk

[April]

Pe tovarașu' cu doua urechi ziceam!
Mai stii ca au schimbat tablourile agatate deasupra tablei, ca era poza din semi-profil = într-o ureche?

[damblagiu]

Pe tovarașu' cu doua urechi ziceam!
Mai stii ca au schimbat tablourile agatate deasupra tablei, ca era poza din semi-profil = într-o ureche?

Da,da,da. Pt ce erau plătiți unii și ce privilegii aveau!

Trimis folosind Tapatalk

[damblagiu]

Dezamagirile provocate de faptul că în toate țările comuniste din estul Europei au avut loc schimbări, numai România parcă dormea, se risipiră odată cu știrile despre ce se întâmpla la Timișoara.
De câteva zile dormea foarte puțin. Noaptea asculta Europa Liberă, singura sursă de informare despre evenimente. Cernea bine informațiile de falsurile gen, zeci de mi de morți. Aversiunea ce o avea dintotdeauna față de ideologia comunistă și în special împotriva regimului din România se amplifica cu fiecare zi din acel sfârșit de decembrie. Statea apatic la birou, lucra și asculta fără interes discursul lui Ceaușescu trasmis pe cele două posturi de radio românești, singurele care existau la acea vreme.
În momentul în care discursul a fost întrerupt de un vuiet venit din mulțimea adusă cu forța în Piața Palatului a sărit de pe scaun, a luat canadiana din cuier și a plecat în fugă spre Piață. Ura acumulată de-a lungul timpului împotriva regimului a făcut ca frica de ce i se poate întâmpla să treacă pe planul secund. La vremea aia represiunea forțelor de ordine era cumplită ajungând frecvent până la suprimarea persoanei . Erau exemple, ce s-a întâmplat cu cei de la Steagu Roșu din Brașov în 87 si cu minerii din Valea Jiului în 77. Nu se inventase încă datu' cu gaze care îți modifică AND-ul. Atunci să “dadea” cu gloanțe și care scăpa era băgat la pușcărie de unde aveau ei grijă să nu mai iasă.
Ajuns în Piața Romana a gasit de vreo două sute de oameni care se agitau și strigau lozinci împotriva lui Ceausescu, gen: jos Ceausescu, libertate și Timișoara, Timișoara! La un moment dat au apărut scutierii. Erau militari în termen. În privirea lor se vedea că sunt mai speriați decat manifestanții. Din când în când mai trecea un TAB prin Piață. Căuta să găsească un semn, ceva ca să-l indentifice să își dea seama dacă e același sau sunt mai multe. Între timp se întunecase. Pierduse de mult noțiunea timpului. Scutierii, militari in termen au fost schimbați cu “profesioniștii” Îi recunoștea după căștile albe și după felul cum acționau.
–A venit Securitatea, începu să circule un zvon printre manifestanți, cu referire la scutieri. Au început să se audă focuri de armă, dar nu văzu nici un rănit măcar. Scutierii au început să acționeze în forță, În Piață au început să rămână din ce în ce mai puțini manifestanți. Nimeni nu își permitea să fie prins de scutieri. La vremea aia o arestare echivala cu sfârșitul vieții. Curând Piața a fost golită de manifestanți.
El a scăpat alergând pe strada “intre wc-uri” Era 21 decembrie '89

[April]

@Damblagiu, EL ești TU? Memorialistică?

[damblagiu]

@Damblagiu, EL ești TU?

E unu d'ai noștri.

[damblagiu]

Ajuns acasă, după mulți kilometri parcurși mai mult în fugă, deschise radioul pe Europa Liberă. Acolo află că la Intercontinental e ridicată o baricadă și manifestările continuă. Nu știa ce să facă. S-ar fi dus acolo, dar lasa acasă o soție care născuse cu trei săptămâni în urmă. Era speriată, nu știa ce se întâmplă și care trebuia să mai aibă grijă și de doi copii. Asta ar mai fi trebuit, să plece soțul în miez de noapte. Peste toate astea nu avea certitudinea că până va ajunge el acolo va mai găsi ceva. Se îndoia și de informațiile de la Europa Liberă. Ei aveau tot interesul să incite populația la revoltă. La telefon sub nici o formă nu putea discuta cu cineva despre asta. Îi mai rămânea să aștepte dimineața ascultând la radio.
Îi încolți în minte un plan. Dacă se va duce direct la Inter, unde nu stia sigur că mai sunt sau nu manifestanți, nu facea decat să mai adauge încă o persoană grupului de acolo. Se va duce la serviciu, unde spera să convingă mai mulți colegi să meargă la Inter.
A plecat imediat ce s-a făcut ziuă. La birou era o atmosferă apăsătoare. Veniseră cu mult mai devreme decât în mod normal. Toți așteptau ceva. Turnatorii, să înabușe ceașcă mișcarea. Alții să se termine cumva, dar să fie iarăși liniste, iar cei mai mulți să pice Ceaușescu. La momentul respectiv nici nu se gandeau la “ Jos Comunismul” .
Începu să vorbească celor din jur despre ce a văzut cu o seară înainte. Despre ce să întâmplat în estul Europei în ultimele luni și despre tot felul de chiestii din astea spunandu-le că fără o ieșire în stradă a populației nu se poate face nimic orice s-ar încerca. Atunci a aflat că au fost încuiate porțile intreprinderii și nu mai e lasat nimeni să iasă. De asemenea secretarul de partid al intreprinderii le “trasase sarcini” șefilor de compartimente să facă liste cu cei ce lipsesc și cei ce vor pleca înainte de terminarea programului. Astea l-au îndârjit și mai tare. Voia cu orice risc să ajungă în Piața și să strige, jos Ceaușescu, jos, criminalul și alte lozinci care acum par banale dar care până atunci erau imposibil de strigat fără a suporta repercursiuni grave. A aflat că figura pe una din listele alea și era cap de lista sub titulatura de agitator. Nu-l mai interesu răfuieli cu persoane din astea “mici” El voia să ajungă în Piață.
A reușit să convingă vreo zece colegi. Au hotărât să meargă spre Militari unde erau mai multe platforme industriale și să adune mai mulți oameni, dupa care să meargă în Piață. În drum s-au întâlnit cu mai multe grupuri care mergeau și ei în Piață. Încet, încet s-a format o coloană destul de consistentă. Avea în suflet bucurie și speră că Ceaușescu va pica, mai ales că în baza listei respective nu ar mai fi văzut lumina zilei mulți ani de acum încolo. Soția ar fi fost “convinsă” că nu a fost căsătorită niciodată. Cand au ajuns pe bulevard, în Militari au întâlnit o coloană imensă de manifestanți. S-au alăturat și ei. Pierduse deja comanda, pe unde să se deplaseze. Urmau coloana. Se auzea ca pe stadion din multe mii de piepturi, Jos Ceaușescu. Răsuna așa de tare între blocurile de pe bulevard. Era așa de frumos! Era dimineața zilei de 22 decembrie.