Pagina 3 din 3

Re: Islanda - cu bicicleta in desert

Mesaj necititScris: Dum Iul 08, 2018 8:06 pm
de April
A ajuns fara bagaje, a primit kit de supravietuire, a supravituit, au venit bagajele, viziteaza cascade, campuri verzi si ghetari.
Nu stim cu meniul de lux cum e.

Daca n-ai facebook...

Re: Islanda

Mesaj necititScris: Lun Iul 09, 2018 7:43 am
de HHR
Pe cine naiba cunosc io în Islanda ? Nu e ca și cum ai merge la Pitești unde e imposibil să nu dai de prietenul unui prieten sau de un cumătru al unui cumnat de-al unui coleg dă birou. Așa, din auzite, o știu pă Bjork. Cîntăreața aia cu aer de copil obraznic și ermetic. Ar mai fi băieții de la Solstafir. Ascultam într-o perioadă albumele lor. Apoi, le-am dat deoparte. Tot din auzite, îl știu pe unu din Brăila care a băgat groaza în islandeji, victime inocente ce nu-și încuie casele, ies în pijamale pînă la alimentara și își lasă cheile în contact. Brăileanul i-a ușurat de electronice și bijuterii pînă a fost strămutat îndărăt, la Brăila. Deci, singurul conațional, ba mai mult, concitadin, a părăsit insula cu cea mai sigură firmă de turism, interpolul. Prin urmare, dacă mă întreabă cineva de unde sînt din Romînia (deși nu prea cred) o să spun că sînt din Bertești. Nu cred că va avea (ăla) tupeul să supraliciteze și să mă întrebe din care Bertești, de Sus sau de Jos ? Dar, chiar și cu șocul brăileanului, islandejii au fost și rămîn cei mai sănătoși și fericiți oameni de pe pămînt deși stau cu fundul pe mai mulți vulcani, care erup fără o regulă prestabilită și fac prăpăd în jurul lor. O doamnă din autocar îl evocă pe brăilean, în timp ce povestește de criminalitatea pe insulă, care tinde asimptotic spre zero. O întrerup și spun că nu aș vrea ca prezența mea să strice statisticile islandeze. Ne rîdem, cu toții, în timp ce domnul Peter, șoferul sexagenar al miniautocarului, pune o frînă bruscă, ... tot pentru a nu strica statisticile islandeze în ceea ce privește uciderile din culpă. Domnul Peter e sexagenar, foarte blond și foarte nazist cu turiștii. Îi urăște din sufletul lui înghețat. Dacă cineva îndrăznește să se ridice în timpul mersului, frînează brusc și oprește vehiculul. Așa merg treburile cu dînsul. Dacă prinde din spate vreun vehicul închiriat de turiști pentru self drive tour, le înfige claxonul în fund pînă se dau în lături. Dacă sînt asiatici, îi și înjură. Dacă se apropie vreun pod (sînt multe pe insulă și trecerea nu e posibilă pentru două vehicule deodată) și zărește vreun vehicul pe contrasens, bagă accelerația pînă în podeasă să ajungă primul și să umilească bietul turist. Am văzut cel puțin trei turiști chinezii belind ochii cît cepele (ceea ce la chinezi, din perspectivă oftalmologică, e destul de dificil de realizat) la titicarul domnului Peter, acest veritabil troll al traficului rutier islandez.

Re: Islanda - cu bicicleta in desert

Mesaj necititScris: Lun Iul 09, 2018 7:49 am
de HHR
:crazy:

Re: Islanda - cu bicicleta in desert

Mesaj necititScris: Lun Iul 09, 2018 7:56 am
de HHR
:shh:

Re: Islanda - cu bicicleta in desert

Mesaj necititScris: Lun Iul 09, 2018 10:07 am
de damblagiu
Mi-ai luat o piatra de pe suflet

Re: Islanda - cu bicicleta in desert

Mesaj necititScris: Lun Iul 09, 2018 1:00 pm
de damblagiu
Aia au volanul pe stânga, pe dreapta, sau e pus la mijloc?

Trimis folosind Tapatalk

Re: Islanda - cu bicicleta in desert

Mesaj necititScris: Mar Iul 10, 2018 11:21 pm
de HHR
Au volan normal, rotund și ca la noi.

1. Varianta demo: Ultimii paşi, pînă în proximitatea gheizerului, sunt marcaţi de emoţia ineditului. O simt organic, undeva în stomac. Mirosul discret de sulf îmi sporeşte curiozitatea. Ploaia sprește misterul momentului. Un orificiu misterios face legătura cu măruntaiele planetei … bla bla … bla bla, hemoragie dă metafore !

2. Varianta real: Stau ca proasta şi mă uit la o gaură în pămînt. Încă am arsuri de la rechinul ăla fermentat. E o gaură naturală sută la mie. În jurul meu, mai sunt cîţiva care fac acelaşi lucru. Indecent de mulți. Nu ştiu dacă au mîncat rechin fermentat. Doi discută ceva în islandeză. O limbă faină, secuiască amestecată cu orca.Miroase a sulf. Nimic nou, aici totul miroase a sulf. Numai să nu dau în ceva boală locală, sulfuroză, sulfitoză, atac sulfuros, sindrom bisulfit … etc. E frig și plouă cu stropi reci. Întreb un localnic (înalt, blond şi cu barbă, deci, localnic !) de ce nu ţîşneşte naibii apa aia mai repede, să-i fac o poză cu aifonele meu ? Se uită (ăla) la mine şi dă din umeri. Nesimţit ! Destul de nasol, bat atîta drum şi găsesc un gay-zăr defect. În plus, e frig. Tremur și ecranul telefonului e plin cu stropi de apă. Nu-mi mai simt mîna în care am telefonul. Îmi bag picioarele, o să iau ceva poză cu gay-zăru (în acţiune) dă pă net. E bun internetul, poţi să faci doctorate şi să iei poze de pe dînsul. Caut o poză pă telefon. Găsesc. Mă uit la dînsa. Faină. Dacă mă concentrez, trag aerul sulfurat adînc în piept şi rog un localnic să imite zgomotul gay-zărului, mai că mă simt ca în Islanda. Rahat, nimeni nu vrea să mă ajute cu şuieratul. Bulangii ! Rog un romîn din grup. Se arată disponibil, doar că vede prima oară un gay-zăr și nu știe cum șuieră. Clar, rămîn în expectativă pă marginea găurii, în frig și ploaie. Asta-i deja filozofie adîncă: în expectativă pe marginea unei găuri.

3. Epilog – … ţîşneşte apa, trag trei poze şi plecăm. La cazare, într-un cottage, dăm la maxim caloriferul și înghesuim hainele la uscat. Afară, bate vîntul ca naiba și doar zăpada și Moș Crăciun lipsesc din peisaj.

4. La minimolu din Geysir trei cîțiva angajați se dau pe lîngă noi. Probabil cred că vrem să furăm. Nici vorbă, sînt tineri din Romînia și se bucură cînd întîlnesc conaționali. Alina e din Galați și e cuplată cu un slovac. Roxana e din Cîmpulung (nu știu exact care) și e cuplată cu un sătmărean care lucrează la același mol. Apare și sătmăreanul. Le este dor de țară. Îi liniștesc spuîndu-le să-și reprime sentimentul pînă la alegeri, că stau bine unde stau. În cîteva cuvinte le explic că nu e de venit în țară atît timp cît statul paralel face ravagii. Cîștigă bine. Conducerea molului le asigură două mese gratuite și cazare la preț redus. După ce plătesc impozitul (în Islanda este de aproximativ 40%) rămîn cu 1800-2000 euro în mînă. Fiind în zonă rurală, nu au pe ce să cheltuiască banii, așa că, îi pun deoparte. Mergem la un restaurant de fițe. Chelnerul are un aer afectat. E timișorean, dar are un pronunțat accent anglosaxon. Ne prezintă meniul. Tot felul de tartare și beșameluri. Ne mai zice că șeful de acolo are stea mișlin și e dă best în aislănd. La un moment dat, la prezentarea ingredientelor, se scuză că nu mai știe exact ce denumiri romînești au acestea. Clar, suferă de sindromul Răducioiu – ”come se dice la Romania” în formă incipientă, încă (mai) știe să spună că nu știe, în limba maternă. Îl felicit pentru accentul său de bănățean autentic și îi spun să nu uite de pîine și sare Am convingerea că șefii ăștia cu stele, pătrunși de actul de creație gastronomică, uită de chestii elementare, pîine la orice mîncare și sare.

Re: Islanda

Mesaj necititScris: Mie Iul 11, 2018 11:21 pm
de HHR
E un truism, ... arta cere sacrificii. Nouă grade peste zero și e deschis la ștrandul descoperit cu apă termală. Ne echipăm cu tricouri, pulovărașe, geci, căciuli, blugi și bocanci și o luăm, pe jos, spre ștrand. Bate puțin vîntul și plouă mărunt. Ajungem în douăj dă minute. Intrăm. Tipa de la intrare se uită la noi și întreabă de unde sîntem și dacă e prima oară cînd sîntem la un ștrand termal descoperit. Răspundem la întrebări și primim cîte o brățară și scurte instrucțiuni. Baie în fundul gol înainte de intrare la piscine, cu săpunul lor, fără telefoane mobile sau aparate de filmat ... ș.a.m.d. Descălțarea este în fața vestiarului. Părăsesc bocancii lîngă alte cîteva zeci de perechi. Sper să ne reîntîlnim. Găsesc dulap liber, mă dezabiez și, sigur pe mine, ca orice bărbat dezbrăcat, mă duc la duș. Dușurile sînt comune, foarte comune și aglomerate. Săpunul e la automat. E lichid și nu se pune problema să te apleci după dînsul dacă îți curge din mînă. În plus, Islanda e țară civilizată. Ies din duș, mă echipez și ajung în fața ușii de ieșire spre bazine. Se deschide automat. Oh, Lasieee cooomeee hooomeeee ! Mi se refrigerează chiar și noțiunea de temperatură de pe scoarța cerebrală. Să dea naiba, nu-mi pot schimba poziția, mi-au înghețat planetarele. Fac un efort și, cu pași mărunți, ajung la prima piscină și mă bag în ea. Apa nu e chiar atît de caldă. Termometrul de pe perete arată că a crescut temperatura mediului ambiant la zece grade. Apare și aparținătuarea cu pași siguri, de pinguin. Vine și se bagă în piscină. Reușește să articuleze cîteva cuvinte. Nu cred că sînt în romînă. Oricum nu le poate repeta. Mandibula i se mișcă sacadat. Bag un bazin. E nasol. Dacă înoți pe burtă, te plouă pe spate. Dacă înoți pe spate, te mitraliază cu ace de gheață pe burtă. Mai bag un bazin, pentru palmares. Din bazinul de copii ies mai mulți aburi. Ne mutăm.E cu o idee mai bine. Stăm ca focile, în apă pînă la gît. Copiii aleargă prin ștrand, se dau cu tiroliana deasupra bazinului, freacă topoganele, clar, ăștia nu-s oameni. Se face ora de cînd am intrat și nu am părăsit bazinul de copii. Salvamarul se cam uită la noi. O familie de americani aleg rețeta noastră, intră în bazinul de copii. Acum chiar nu ne mai poate spune nimic salvamarul, americanii sînt cu noi, ... la apă mică. Ieșim și ne năpustim spre duș și vestiar cu viteză și precizie de leopard. La vestiar realizez că am uitat să-mi iau chilot de schimb, dar astea sînt deja amănunte care nu fac decît să sporească viteza spre cazare.


refutabil, mă voi întoarce în republică cu cîteva sute de milioane de celule mai puține decît la plecare. Din milisecunda în care pășește pe sol islandez, organismul omului est-european intră într-un proces de apoptoză galopantă. Celulele se sinucid, una cîte una, după un program genetic, dă foame și sete. În condițiile în care pentru un burger scoți din buzunar în jur de 80 – 100 lei (am transformat din crăițarii lor, ISK, în leii noștri), recomand, cu căldură (deși aici e frig ca naiba), insula întregii populații supraponderale ce își varsă, zilnic, transpirația prin sălile de fitness din patrie. Pentru cei ce au probleme cu alcoolul (io n-am, îl tolerez foarte bine; problema mea este lipsa lui) recomand să încerce o beție în contextul în care un păhăruț de vinișor (nu de cea mai bună calitate) îți scoate din cont 42 de leuți (diminutivele sînt deliberate; sărumîna, tanti Rodica !), iar un draft de bere (de zero virgulă treiștrei) te ușurează de treișcinci dă lei noi/grei/roni (spuneți-le cum vreți, că oricum se duc). Cred că, înainte de toate, încep să moară celulele adipoase (probabil cu cadavrele celulelor adipoase se hrănesc celelalte celule, un fel de necrofagism celular), apoi urmează cele cu rol imporant în economia organismului uman, musculare, conjunctive ... ș.a.m.d.. Neuronii încep să moară ultimii, nu de alta, dar trebuie să conștientizezi pînă la capăt ce înseamnă să te mănînce în cur să vezi Islanda ! De la fața locului, mort dă fuame, ”în cel mai medieval sens al cuvîntului”, A.V.V.

Re: Islanda - cu bicicleta in desert

Mesaj necititScris: Mie Iul 11, 2018 11:55 pm
de claz
Hai ca nu mai e mult si te intorci in tarisoara noastra cu o clima minunata. Inundatii, tornade, etc.
Pana la urma in ce-a constat mancarea aia de 135 EUR? Intreaba-i daca in banii aia intra si masa si scaunele ca suvenir.

Re: Islanda

Mesaj necititScris: Sâm Iul 14, 2018 12:44 pm
de HHR
Erată: refutabilul ăla era, de fapt, Irefutabil !

Re: Islanda - cu bicicleta in desert

Mesaj necititScris: Sâm Iul 14, 2018 12:50 pm
de HHR
1.Nu cred să aibă, pă aici, stat paralel, samhliða ástandi, cum ar spune dînșii. Sînt prea puțini. Cu mult sub șeptelul de oi semisălbatice. De abia ajung pentru un stat normal. Totuși, din ceea ce spune Peter, înțeleg că Islanda are o națiune conlocuitoare. Elfii sînt națiunea conlocuitoare. Nu mă refer la poporul acela de ființe simpatice imaginate de Tolkien. Din ce se povestește, construcția oricărui obiectiv trebuie să țimă seamă de casele elfilor, care sînt marcate cu pietre. Nu e bine să superi elfii. Chiar și planurile șoselei care înconjoară insula au fost refăcute de mai multe ori din pricina caselor elfilor, care trebuiau protejate. De regulă, cînd treburile pe insulă nu merg bine, culpabili sînt elfii, națiunea conlocuitoare, gingașă dar răzbunătoare. Ca la noi, cu statul cel paralel, elful nostru național și contemporan. Mai există și alte asemănări între Islanda și republica noastră. Ambele au, în funcția de prim ministru, femei. Nici a lor și nici a noastră nu cunosc limba romînă deși, paradoxal, nu sînt unguroaice.

2.Reykjavikul este un oraș frumos și „curat ca propria-i machetă”.Lumea zîmbește deschis, interacțiunea cu localnicii este facilă și plăcută. Un șofer de autobuz a ținut să ne dea indicații exacte clare la ce stație să coborîm. Mi s-a părut ciudat că s-a uitat mult la harta orașului pînă să ne spună că trebuie să coborîm la a treia. Apoi, ne-a întrebat dacă ne place Islanda. I-am zis că da. El a spus că e din Lituania, că nu-i place Islanda și că are colegi din Romînia care sînt șoferi pă autobuzele lor. În fine, bine că ne-a zîmbit. Zîmbetele, aici, sînt deschise și calitativ superioare rînjetului din turela suvului sau rîsului zgomotos ce se succede unui festin cu grătare și bere. E altceva față zîmbetul asiatic. De fapt, acesta din urmă este mai degrabă un defect de fabricație, o greșeală de proiectare cu privire la proporția dintre aria desfășurată a buzelor și lungimea dinților, ca la Guță, Nicolae Guță. În imagine e o clădire cu o încărcătură poetică distinctă. E sediul birourilor primului ministru islandez, o femeie, Katrin Jacobsdottir, un fel de Catrina-fiica-lui-Jakob. Înainte de asta, clădirea a fost pușcărie. Am putea împrumuta modelul, pe invers.

Re: Islanda

Mesaj necititScris: Sâm Iul 14, 2018 1:34 pm
de HHR
Avioane. Era bine să fi luat niște pastile. Fiecare atom al creierului meu se revoltă la gîndul de a zbura pînă în capătul Atlanticului de nord, undeva între Marea Norvegiei și Groenlanda. Dacă ajung cu bine, trebuie să fac și retur. Era bine să fi luat niște pastile. Am luat, în sacul de călătorie, cartea a cincea din Lupta mea (”Mai sînt și zile cu ploaie”) cu gîndul să recitesc scurta aventură knausgardiană în Islanda, cu alcoale, băi în ape sulfuroase și blackouturi pasagere pe acoperișuri de garaje. Să dea naiba, sînt paralizat, lipit de scaunul avionului cu un nod în gît. Nici vorbă să pot citi. În ceva film cu Liam Neeson, avionul era mai mare. Chiar și avionul cu șerpi era mai mare. De avionul condamnaților nici nu mai zic. Mă înghite senzația flască de dependență de tehnică și legile fizicii. Moluscă-n ozeneu ! Zîmbesc tîmp la fiecare trecere a blondei în uniformă. De ce naiba nu am luat niște pastile ? Nici nu pot scoate cartea din rucsac. L-am pus între picioare. Sus, nu mai era loc de bagajele de mînă ale cozburătorilor. Toată lumea se mișcă în jurul meu, așa că, hotărăsc să fac puțin lucru mecanic. Scot playerul, înfig căștile în cele două găuri laterale de pe craniul din dotare și mă las dus de muzici pe deasupra oricărui atlantic. Muzica o am organizată pe albume. Trebuie să bag patru albume pînă la destinație. Patru albume și ceva, că nu toate au durată fixă. Mda, tot niște pastile erau mai bune în situația asta de rahat. Scot și cartea. În urechi bag sunete și în ochi înfig cuvinte cu o viteză egală cu cea cu care citesc, izolare aproape completă. Deschid cartea random și citesc prim frază ce îmi cade sub ochi ... ”păi, era vorba despre ieșirea din minimalism , de intrarea în maximalism, ceva expansiv și frapant, baroc, Moby Dick ...”. Fuck, Moby Dick deasupra Atalnticului de nord ! Îmi vine să izbesc cartea de geamul rotund. Nu, mai bine nu ! Poate se sparge naibii și ne suge diferența de presiune afară. Am văzut într-un film. De fapt, în mai multe filme, băga-mi-aș ceva în filmele cu avioane și în cărțile cu balene ! Erau binevenite niște pastile. Prin clasa a opta, aveam o colegă gra ..., pardon, supraponderală. O poreclisem Moby Dick. Deh, copii fără minte, dar şi ea era grasă rău, rău de tot, ca o balenă. În fine, ce treabă are Atlanticul de nord cu colega mea dintr-a opta primară ? Dar era grasă rău. Adorm un pic şi visez un zeppelin desupra unei ape stătătoare. Rahat, mai bine mă scol. Mă pişc de fund şi mă scol. Vomit în pungă şi dau drumul la player, Led Zepellin – Stairways to he aven. Cîcat, dau mai departe, Iron Maiden – Acces High! Cineva mi-a umblat în player ! Sau playerul s-a prins de starea mea de spirit. Mă uit prin jur. Poate are cineva o pastilă. Cum naiba se spune, în engleză, pastilă ? Brusc, îmi aduc aminte de o păţanie din Letonia. Eram pe roşu cu carburantul şi mai aveam o grămadă de mers pînă la ferry, în republica vecină, Estonia. Am tras la un Lukoil şi am realizat că nu ştiu cum se spune în engleză: fără plumb. Nu mă dumiream la ce pompă să trag vehiculul. Am mers la risc şi am băgat de la pompa cu verde. De aia e bine să ştii engleză. Dar nu în Letonia, că ăia nu ştiu decît letoneză. În fine, am povestit unui prieten păţania şi mi-a zis că numai un tîmpit nu ştie că aia fără plumb e cu verde. Deci, toţi avem momentele noastre de tîmpenie. Saxon …. The eagle has landed ... pă Keflavik. Retur. Mi-am luat ceva pastle cu melatonină de la farmacia de pe aeroport. De data asta mi-am propus să dorm. Doi cehi se iau la bătaie la cechinul pentru cursa de Praga. Cehii sînt tîmpiți, clar. De aia nu au ajuns la mondial. Dau rucsacul la bagaje. Vizualizează tipul conținutul și îmi spune să iau laptopul cu mine. E mai sigur așa, zice. Îl iau în mînă. Iau și o sticlă de brevnik, ceva spitoasă de-a lor, ca souvenir. Ce naiba, e mai bună ca un magnet dă frigider. Poate iau melatonina cu ea și uit să cobor la Munchen. Nici-o șansă. Aia de la casă mă întreabă dacă fac transfer. Zic că da și mi-o bagă într-o pungă ermetică. Urc, bag trei pastile cu melatonină. Sînt treaz de aproape douăj dă ore. Adorm. Slavă cerului ! Mă scol la decolare și stau treaz tăt drumul. Aparținătuarea zice, discret, să dau scaunul pe spate. Sigur, zic. Nu ai vrea să țin și mîinile pă piept ? Se aduce ceva mîncare. Blonde cu zîmbet profesional împart caserolele cu mîncare. Refuz. Cine poate mînca pă avion. Nu refuz. Vin cu băutura. Iau vin alb. Poate adorm. Nici vorbă. Ajungem. Cobor. Transpir instantaneu. La Munchen e cald. Numărul gradelor este direct proporțional cu maletuțele, tricourile și pulovărașele de pe noi. Pînă ne verifică ăia pașapoartele sîntem leoarcă. Găsim o baie și dăm jos surplusul de textile. E mai bine. Mult mai bine. La intrarea în republică, pilotul anunță că în spațiul aerian al Romîniei va fi mai dificil. Știam, așa e de mai bine de un an încoace. Urc în cursa de transfer. Cinci taoouați își freacă telefoanele, unul se uită la ceva pornache, șoferul ignoră orice regulă rutieră. Clar, am ajuns acasă !

Re: Islanda

Mesaj necititScris: Dum Iul 15, 2018 10:20 am
de HHR
Aha, deci mîncarea scumpă. Mîncarea scumpă a fo pă bază dă pește. Niște tartaruri cu beșameluri, supă cremă dă dovleac și apă plată. Desert nu am luat, da a fost ă bază de iaurt și ceva dulcețuri. E scumpă pentru noi, nu pentru dînșii. Domnul Peter spunea că, -ca șofer, - cîștigă în jur dă patru mii dă euro pă lună. Are nevastă, casă în Rejkiavic pă malu rîului și rulotă. Cînd nu are chef dă nevastă, ia undița și prinde somoni pă rîu. Cînd are chef dă nevastă o ia și pă dînsa. A spus că romînii sînt stresanți, mai stresanți decît nevastă-sa, și, după ce ne duce la avion. pleacă o săptămîna în pustietate cu rulota și cu fără nevastă. La mîncarea scumpă chelneru a calculat greșit și a lăsat aparținătuarea fără porție. Mi-am cedat porția. Chelnerul a fost devastat, a prezentat scuze și m-a întrebat cum se poate revanșa pentru cele aproximativ zece minute întîrziere. Simplu, i-am zis, o bere nefiltrată, ... din partea casei ! A fost singura bere băută pă insulă !

Re: Islanda - cu bicicleta in desert

Mesaj necititScris: Joi Iul 26, 2018 1:10 pm
de HHR
Impardonabil. O relatare islandeză a rămas, uitată, pe laptop. Scrisă la foc automat, pă aeroport, în plictiseala așteptării cursei de Munchen. E vorba despre ”vînătoarea” de balene.

Zice doamna îndrumătoare dă grup, un fel de bonă cu prorgram sezonier, că există cîteva vase, în Rejkyavik, care, dotate cu sonare pentru localizarea balenelor, te duc în larg să vezi balene. Cum naiba să nu pui botul la asemenea program de enterteinment. Plătim suma aferentă pentru două persoane și ne urcăm pă vas. Din start, ni se spune să ne echipăm cu ce ne dau ăia, pentru că va fi al naibii de frig în largul oceanului. Trag, peste tot ce aveam pă mine, pulovere și geacă, o salopetă groasă colorată strident cu o inscripție cu ceva Norway-nu-știu-ce. Arătăm ca doi panda bicolori, albul fiind înlocuit cu galben. Ne mișcăm ca doi panda. Cu greu ajungem pă puntea superioară. Toată lumea e acolo. O adunare dă panda. Apare tipul care ne va semnala balenele. Declară, pe propria răspundere, că e italian. Ne spune că va indica poziția balenelor prin indicarea locației pe baza orelor de ceasornic. Dacă spune twelve oclock, tre să fugim în botul vasului. Dacă spune nine sau three, trebuie să ne regrupăm pă laterale. Pentru chineji și americani, majoritari pă vas, mai explică o dată. Noi, romînii, am înțeles din prima. Plecăm în larg. Lumea stă distribuită echilibrat pă vas. Navigăm în siguranță. Italianul strigă: nine oclock ! Lumea se bulucește la ora nouă. Vasul se înclină. Strategic, mă retrag la ora trei. Dacă vasul se înclină spre ora nouă, io, fiind la ora trei, mă ridic (legile fizicii sînt imbatabile) și am vedere mai bună. Rahat, nici-o balenă. Trei delfini. Strigă tipul ora trei. Poporul năvălește la ora indicată. Vasul se înclină. Mă fixez la antipozi, dar tot lipsă balene. Aceeași delfini tembeli. Chestia asta se repetă de cîteva ori. Plictisit, mă retrag la o cafea, sub punte. Intrăm în ceață. Asta e, ceața e ceață. Tipul se dezbracă de costumul de panda și ne prezintă niște oase dă balenă și niște poze cu balene. În final, ne arată un site cu ”meet us, don t eat us” și ne informează că, de cîteva zile, islandejii au aprobare să vîneze balene. Trebuia să înceapă cu asta și nu mai plăteam pentru surogatul ăsta.

Re: Islanda - cu bicicleta in desert

Mesaj necititScris: Dum Iul 29, 2018 12:06 pm
de HHR
Dacă vrei să afli cît de mare o au balenele, aici e locul: