Vadu: Plaja cea mai de nord
Scris: Lun Mar 31, 2014 3:19 pmÎntr-o seara de iulie, stand la un vin cu unul din vecini, ma lovește subit o dorință pe care i-o împărtășesc si lui. Sa stau turcește, noaptea, pe o plaja pustie, cu un pahar de vin rosu în mana și sa ascult valurile.
El se arata interesat si începem sa construim pe scheletul asta. Hai sa mergem mai sus de Năvodari pana găsim o plaja pustie și sa rămânem un weekend cu cortul acolo. Nu sunt un împătimit al cortului, dar nici nu-mi displace, am acceptat.
Il sun pe varu' din Constanta si-i povestesc "visul" meu. Varul, proprietar de mic velier, se pune în mișcare si a doua zi primesc o grămadă de poze cu plajele de la Cornu în sus. Bine înțeles ca pozele erau făcute de la 100-200m in larg.
La Vadu, atunci am auzit prima data de el, era ultima plaja unde găseai o cârciuma. In rest pustiu.
Toate bune și frumoase. Ne pregătim noi, vecinu își scoate cortul de la naftalina, eu încep sa dau telefoane sa găsesc unul de împrumut. Când aude partea feminina a familiei, mi-o retează instantaneu. Eu nu dorm în cort. Eu dorm în mașină. Atunci e f. bine zic eu ca nu mai luam nici un cort. Dorm pe saltea sub cerul liber. O mare placere de a mea.
A doua zi, sambata purcedem la drum toți patru cu cort, saltele, remorca cu ATV, generator de curent, frigider si alte acareturi - de ziceai ca suntem refugiați de război. Drumul perfect pana acolo.
De acolo începe aventura, ca ce văzuse varul, pustiu in cursul săptămânii, acum era plin de suflete. Si uite asa hotărâm sa mergem in sus, spre Delta, pana nu om mai putea.
La un moment dat drumul se termina si urmam un fel de drum prin nisip, unde de abia încăpea o mașină. Nisipul pe partea "carosabila" era bătătorit dar dacă te opreai nu mai plecai fără 4X4. Si asta s-a întâmplat când cel din fata mea a frânat ridicându-se pe o duna de nisip sa-l lase pe cel care venea din sens opus sa treaca. Am fost forțat si eu sa fac la fel, dar cand sa plec, datorita remorcii cu ATV pas de mai pleaca.
Au început sa ma ajungă din urma alți șoferi. Aveau posibilitatea sa treacă pe lângă mine si să-și vadă de drum, dar nici unul nu a făcut-o, pana ce nu m-au ajutat sa desfac remorca, sa scot mașina de acolo si sa leg remorca la loc. M-au întrebat înainte sa plece la mașinile lor dacă mai aveam nevoie de ei. Atunci am gândit prima data ca romanul nu e definitiv pierdut.
Am continuat sa mergem pana s-a terminat si caricatura asta de drum si am ajuns pe o plaja lunga de multi km cu cate un cort ici colea. Oameni din toate categoriile sociale - -gândind după mașini. Erau si cu Cielo de 1000€ erau si cu masini de 60-80 mii€. Deși eram într-un spațiu neamenajat, era o curățenie exemplara. Nu am văzut un petec de hârtie sau o punga de plastic agățată in bălării. Fiecare venise si cu saci de gunoi si după ce plecau singura urma a trecerii lor pe acolo era iarba tasata in locul unde fusese cortul.
Am așezat si noi tăbăra. Am dus generatorul de curent la 50m distanta sa nu deranjeze zgomotul si am dat drumul la frigiderul din dotare. Câțiva "vecini" ne-au rugat, după ce mai golim din el sa ii lăsam sa bage si ei macra cate o sticla de bere de căciulă. Asa am si făcut.
Am dat jos ATV-ul de pe remorca si am purces la drum in sus pana aproape de Portița. Zona superba si sălbatică. Merita măcar cu bicicleta mers. Am întâlnit multi cu biclele. Seara mi-am îndeplinit visul de a bea paharul de vin rosu la lumina Lunii pe plaja aproape pustie. De dormit, am adormit uitându-mă la stele, iar răsăritul m-a prins tot cu un pahar de vin in mana.
După ce am admirat eu răsăritul singur pe plaja, dau sa ma întorc la locul de campare, sa mai completez conținutul paharului. Noroc ca aveam picioarele înfipte bine in nisip, ca altfel cădeam pe spate. Dintr-un cort iese o zeiță în costumul Evei și îmi spune, buna dimineața, zâmbind. Cred ca m-a bătut răsăritul de soare in cap ca-i răspund in engleza, după care zic ptiuuuu, da ce-am, bai nene. Ne luam la revedere si ne vedem fiecare de drumul lui.
La plecare, in prima localitate, tomberoanele de gunoi, f. multe la număr pt un sătuc amarat, erau pline cu saci de gunoi de la cei cu corturile. Primarul din localitate luase o măsură buna suplimentând numărul de tomberoane.
Una peste alta, un weekend reușit, pe care sper sa-l mai repet si anul asta. Bafta!
El se arata interesat si începem sa construim pe scheletul asta. Hai sa mergem mai sus de Năvodari pana găsim o plaja pustie și sa rămânem un weekend cu cortul acolo. Nu sunt un împătimit al cortului, dar nici nu-mi displace, am acceptat.
Il sun pe varu' din Constanta si-i povestesc "visul" meu. Varul, proprietar de mic velier, se pune în mișcare si a doua zi primesc o grămadă de poze cu plajele de la Cornu în sus. Bine înțeles ca pozele erau făcute de la 100-200m in larg.
La Vadu, atunci am auzit prima data de el, era ultima plaja unde găseai o cârciuma. In rest pustiu.
Toate bune și frumoase. Ne pregătim noi, vecinu își scoate cortul de la naftalina, eu încep sa dau telefoane sa găsesc unul de împrumut. Când aude partea feminina a familiei, mi-o retează instantaneu. Eu nu dorm în cort. Eu dorm în mașină. Atunci e f. bine zic eu ca nu mai luam nici un cort. Dorm pe saltea sub cerul liber. O mare placere de a mea.
A doua zi, sambata purcedem la drum toți patru cu cort, saltele, remorca cu ATV, generator de curent, frigider si alte acareturi - de ziceai ca suntem refugiați de război. Drumul perfect pana acolo.
De acolo începe aventura, ca ce văzuse varul, pustiu in cursul săptămânii, acum era plin de suflete. Si uite asa hotărâm sa mergem in sus, spre Delta, pana nu om mai putea.
La un moment dat drumul se termina si urmam un fel de drum prin nisip, unde de abia încăpea o mașină. Nisipul pe partea "carosabila" era bătătorit dar dacă te opreai nu mai plecai fără 4X4. Si asta s-a întâmplat când cel din fata mea a frânat ridicându-se pe o duna de nisip sa-l lase pe cel care venea din sens opus sa treaca. Am fost forțat si eu sa fac la fel, dar cand sa plec, datorita remorcii cu ATV pas de mai pleaca.
Au început sa ma ajungă din urma alți șoferi. Aveau posibilitatea sa treacă pe lângă mine si să-și vadă de drum, dar nici unul nu a făcut-o, pana ce nu m-au ajutat sa desfac remorca, sa scot mașina de acolo si sa leg remorca la loc. M-au întrebat înainte sa plece la mașinile lor dacă mai aveam nevoie de ei. Atunci am gândit prima data ca romanul nu e definitiv pierdut.
Am continuat sa mergem pana s-a terminat si caricatura asta de drum si am ajuns pe o plaja lunga de multi km cu cate un cort ici colea. Oameni din toate categoriile sociale - -gândind după mașini. Erau si cu Cielo de 1000€ erau si cu masini de 60-80 mii€. Deși eram într-un spațiu neamenajat, era o curățenie exemplara. Nu am văzut un petec de hârtie sau o punga de plastic agățată in bălării. Fiecare venise si cu saci de gunoi si după ce plecau singura urma a trecerii lor pe acolo era iarba tasata in locul unde fusese cortul.
Am așezat si noi tăbăra. Am dus generatorul de curent la 50m distanta sa nu deranjeze zgomotul si am dat drumul la frigiderul din dotare. Câțiva "vecini" ne-au rugat, după ce mai golim din el sa ii lăsam sa bage si ei macra cate o sticla de bere de căciulă. Asa am si făcut.
Am dat jos ATV-ul de pe remorca si am purces la drum in sus pana aproape de Portița. Zona superba si sălbatică. Merita măcar cu bicicleta mers. Am întâlnit multi cu biclele. Seara mi-am îndeplinit visul de a bea paharul de vin rosu la lumina Lunii pe plaja aproape pustie. De dormit, am adormit uitându-mă la stele, iar răsăritul m-a prins tot cu un pahar de vin in mana.
După ce am admirat eu răsăritul singur pe plaja, dau sa ma întorc la locul de campare, sa mai completez conținutul paharului. Noroc ca aveam picioarele înfipte bine in nisip, ca altfel cădeam pe spate. Dintr-un cort iese o zeiță în costumul Evei și îmi spune, buna dimineața, zâmbind. Cred ca m-a bătut răsăritul de soare in cap ca-i răspund in engleza, după care zic ptiuuuu, da ce-am, bai nene. Ne luam la revedere si ne vedem fiecare de drumul lui.
La plecare, in prima localitate, tomberoanele de gunoi, f. multe la număr pt un sătuc amarat, erau pline cu saci de gunoi de la cei cu corturile. Primarul din localitate luase o măsură buna suplimentând numărul de tomberoane.
Una peste alta, un weekend reușit, pe care sper sa-l mai repet si anul asta. Bafta!
???
), pe 
