Forum Thassos | Forum Grecia

" Orice ESTE are o rațiune de a fi "
(Mihai Eminescu)

La mulți ani Culturii Române !

La școală am învățat că Eminescu era cam afemeiat si a murit de sifilis intr o casa de nebuni. Daca ăsta e adevarul, de ce este Eminescu urat de către ungurii de pretutindeni?! Cum, n ati observat lucrul asta!? Ei bine, Eminescu a fost un patriot trădat de cei pe care i considera prieteni. Spusele lui s au adeverit peste ani.

Trimis de pe al meu SM-G925F folosind Tapatalk

...este aproape ca o poezie

"Nu e de ajuns
doar să trăiești",
a spus fluturele.
"Îți mai trebuie soare,
libertate și câteva flori"

....si pentru ca , peste inca o inserare se nastea Nichita...La multi ani !

"Mai stau o înserare,
ca să văd,
umbră din umbră cum se lasă,
cum al luminii văzătoare, dur prăpăd
devine de din ce în ce mai moale,
cum se lungește umbra după pomi,
cum omul după om se prelungește,
cum zidul dimineții lent se năruiește ,
și cum lumina stelelor răsare,
pe o cu totul altă înserare."

"Nod 32" din volumul"Noduri și semne"

Și oamenii au rămas acasă
și au citit cărți și au ascultat,
și s-au odihnit și au făcut exerciții
și au făcut artă și s-au jucat
și au învățat noi moduri de a fi
și s-au oprit
și au ascultat mai atent
cineva medita
cineva se ruga
cineva dansa
cineva și-a întâlnit umbra
iar oamenii au început să gândească altfel
și oamenii s-au vindecat.

Și în lipsa oamenilor care trăiau
în mod stupid,
periculos,
fără sens și fără inimă,
Pământul începu să se vindece
iar când pericolul se sfarsi,
iar oamenii se regăsiră,
se întristara pentru morți
și au facut noi alegeri
și au visat la noi orizonturi
și au creat noi moduri de a trăi
și au vindecat complet pământul
la fel cum ei fusesera vindecați. (Kathleen O´Meara)

Remarca : A nu se face o confuzie : nu e vorba despre poeta Kathleen O'Meara(1839-1888) , ci despre Kitty O'Meara...cea a carei poezie a devenit virala in mediul online( Instagram, Twitter, YouTube )

"Iată zile-ncălzitoare
După aspre vijelii
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Primăvara-ncântătoare
Scoate iarba pe câmpii
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Lumea-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocârlii.
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Păcat, zău, de cine moare
Şi ferice de cei vii!
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Copiliţă, nu vrei oare,
Nu vrei cu mine să vii,
Când Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii?

Să culegem la răcoare
Viorele albăstrii?
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii.

Eu ţi-oi da de orice floare
Mii de sărutări şi mii
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii.

Iar tu, dulce zâmbitoare,
Te-i face că te mânii…
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii."

Floriile, Vasile Alecsandri

Mi-am adus aminte de poezia aceasta , o repetam cu copiii mei când erau mici , în special în această zi de sărbătoare ! LMA Florin , al meu

"Ne săgetează știrile fierbinți ,

Suntem din nou cuminți , suntem părinți .

Destinul nostru se arată frânt ,

Se moare fără milă pe pământ .

Părinții plâng cu ochii lor pustii ,

De grija celor ce le sunt copii .

Și veștile atât de tulburi vin ,

Din zări de moarte ,pe pământ străin .

Ne sunt copii ,ne sunt părinți sau frați ,

Ce mulți români răniți , din cei plecați

Norocul nostru e inexistent ,

Murim majoritar pe continent .

Norocul nostru e sinucigaș ,

Murim zelos în fiece oraș .

Ce victime ,ce tragici oameni buni ,

Plecați prin lume la cules căpșuni .

Atâtea lacrimi în copaci s-au strâns,

Că ramurile izbucnesc în plâns .

Nebune șine și nebun acar

Și trenurile-n aer iarăși sar .

Hei ,vânt continental ,ne-aduci când bați ,

Fărâme de români asasinați .

Teroarea crugul țărilor l-a frânt

ȘI NU MAI AVEM LOC PE-ACEST PĂMÂNT .

Ca-ntr-un absurd , sinistru malaxor ,

Pe und' se moare ,sunt români ce mor .

În case,pe la rude ,pe la porți,

Se- așteaptă știri privind pe noii morți .

Și plâng familii de țărani sărmani ,

Că nu mai au nici fii și n-au nici bani .

Ei sună fericiți că-s încă vii ,

S- anunțe pe părinți că vor veni .

Și ,după ce vor trece clipa grea ,

Se vor fortifica și vor uita ,

Și , iarăși , fără niciun fel de vini ,

Vor tot muri români printre străini .

Pe cruce , continentul dă din mâini ,

Sub cald și ieftin sânge de români .

Și-n gări sunt noi clienți ce pleacă-n Vest ,

Dar nu pentru obidă și protest ,

CI PENTRU A-ȘI GĂSI , ÎN MOD URGENT ,

UN LOC PENTRU MORMÂNT , PE CONTINENT"


ADRIAN PĂUNESCU

Cântec

De va veni la tine vântul,
Purtând povestea mea amară,
Jelitul lui să nu te-nfrângă,
Mustrarea lui să nu te doară.

Nu-i vina ta... Aşa e scrisă
Nemilostiva lege-a firii;
Sărutul otrăvit al brumii
Omoară toamna trandafirii...

Şi cine s-ar opri să plângă
O frunză veştedă-n cărare,
Când codrii freamătă alături
Şi râd în răsărit de soare?...

Octavian Goga -7mai 1938

Tabby scrie:De va veni la tine vântul,

Daca astepta sa vina Vantu la el ajungea presedinte Gioana, dar sa grabit si sa dus el la Vantu.

viewtopic.php?f=44&t=1521&p=82274#p82274

La mulți ani inimii de copil

Noi, care suntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheață
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greșeală am alunecat vreodată,
Ne-am și fracturat un an,
Unul din anii noștri importanți și țepeni
De gips...
O, noi, cei îngrozitor de mari
Simțim câteodată
Că ne lipsesc jucăriile.

Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpușilor
Și de corabia noastră
Cu trei rânduri de pânze,
Care merge la fel de bine pe apă,
Ca și pe uscat.

Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn
Și calul să necheze o dată cu tot lemnul,
Iar noi să-i spunem: „Du-ne undeva,
Nu ne interesează locul,
Pentru că oriunde în viață
Noi avem de gând să facem
Niște fapte grozave”.

O, cât ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar să fim triști
Din cauza asta
Și să plângem din tot sufletul,
Ținându-ne cu mâna de piciorul scaunului,
Pentru că noi suntem niște oameni foarte mari
Și nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mângâie.

Marin Sorescu - Jucării

Tabby scrie:La mulți ani inimii de copil

Ce poezie a scris și Sorescu?! Acum există jucării de toate felurile,.... pe alese. Chef să te joci cu ele îți trebuie.

O poezie în tonul vremurilor pe care le trăim ...

Eu simptomatic
Tu asimptomatică
Eu ard pentru tine
Tu nu ai temperatură
Când te văd
Am un nod în gât
Tu cauți nod în papură
Eu simptomatic
Tu asimptomatică
Eu izolat la domiciliu
Tu cu mintea trilulilu
Eu nu mai simt niciun miros
În afară de mirosul tău
Mirosul pielii tale
Tu simți tot și nimic
Eu simptomatic
Tu asimptomatică
Eu cu sufletul în carantină
Tu cu toți proștii pe retină
Eu doar gustul tău infinit
Îl mai simt
Gustul tău de mare
De stea căzătoare
Tu plecată fără orizont
Într-o vacanță mare
Cu toate gusturile-n floare
Eu simptomatic
Tu asimptomatică
Eu la perfuzii cu plasmă
Tu pierdută
În ultima iarnă
Eu simptomatic
Tu asimptomatică

"Eu simptomatic, tu asimptomatică"~ M.T.

0 poezie ce îmi aduce aminte de plimbările prin parc...de anii de liceu

Toamna în parc

Cad grăbite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.

Prin lumina estompată
De mătasa unui nor,
Visătoare trece-o fată
C-un plutonier-major.

Rumen de timiditate
El se uită-n jos posac.
Ea strivește foi uscate
Sub pantofii mici de lac.

Și-ntr-o fină discordanță
Cu priveliștea sonoră,
Merg așa, cam la distanță,
El major și ea minoră...

G.T.