"Vă rog să luaţi aminte încă de la început că prezenta declaraţie politică o consider a fi o atenţionare asupra unui fapt de o gravitate politică deosebită, poate chiar un atentat îndreptat împotriva viitorului Ţării, asupra copiilor ce mâine vor duce numele României mai departe în istoria încă nescrisă a Neamului nostru.
În România există o alcătuire care, prin modul de a-şi proteja membrii şi felul în care evită orice responsabilitate, aş putea s-o numesc ca fiind ocultă, dar mă voi limita numai să subliniez latura distructivă şi toxică pe termen lung a acţiunilor ei.
Sub o pălărie elegantă, cu ţeluri şi proiecte minunate privind sistemul educaţional autohton, numitul Centrul National de Evaluare şi Examinare ( CNEE ) funcţionează, într-un con de umbră protector o anumită comisie despre care se ştie numai că se ocupă cu elaborarea subiectelor pentru examenele de Capacitate, respectiv Bacalaureat. Presupunând că ai vrea să ştii cine sunt cei ce alcătuiesc aceste importante teste, nu vei afla nimic, nici ce fac cu exactitate şi în ce domenii, nici dacă primesc subvenţii financiare şi din alte surse decât cele guvernamentale, nici măcar care sunt procedurile sau medodologia conform căreia elaborează respectivele subiecte. Mai mult, fiind o emanaţie a unui organism de stat, ar trebui afişate undeva, public, CV-urile onorabililor, declaraţiile lor de avere şi de interese poate chiar răspunsuri ale unor întrebări ce se repetă an de an.
Nu veţi găsi nicăieri aceste simple informaţii. Sunt mai spioni decât spionii... Am putea crede că avem de a face cu o congregaţie secretă, un soi de sectă cu iz educaţional, o frăţie-fantomă, despre a cărei alcătuire cunosc numai câţiva aleşi. Adică, tocmai pe dos conform cerinţelor unei societăţi democratice. Acesta este un lucru scandalos, dar este numai primul.
De când am început să fac câteva demersuri pentru a afla cum să scot la iveala aceste capacităţi intelectuale care influenţează definitiv destinele copiilor români, am primit informatii interesante despre diverse lucruri. Spre exemplu, unii dintre ei sunt abonaţi permanent la diverse contracte de cercetare, unele finanţate din bani publici, altele din bani europeni. Păi, n-ar trebui să ştim şi noi asta? De ce atâta secret?
Despre alţii, am mai auzit că ar face parte din ceva ONG-uri cu finanţare de afară, că sunt consultanţi pe ici, pe colo şi, cea mai gravă acuzaţie, că s-a reusit, prin influenţe de diferite feluri, implementarea unei reguli universale, aceea că la respectivele teste sau examene, trebuie dovedită proasta pregatire a elevilor români.
Bun, iată o acuzaţie grea, deci cui mă adresez , ca să fiu sigur că nu este deloc aşa? Mister, stăpânii subiectelor sunt invizibili. Ceea ce consider că este o palmă dată oricărui parlamentar interesat de bunul mers al Ţării, de viitorul ei.
Toate cele prezentate mai sus le aduc în atenţia dumneavoastră pentru că, numai după simulările examenului de Capacitate, din luna februarie, pentru elevii de clasa 8-a, mi-au fost sesizate situaţii intolerabile pe care vi le împărtăşesc acum, chiar de la această tribună. Am fost informat că:
- 1) subiectelor le-a fost alocat prea puţin timp pentru rezolvare sau invers, rezolvarea subiectelor necesită mai mult timp. Se ştie, în occident, circulă o lege nescrisă care spune că pentru rezolvarea unei probleme, un elev are nevoie de patru ori mai mult timp decât profesorul sau
- 2) subiectele de la matematică ar fi fost, în proporţie covârşitoare, extrase sau aidoma celor din culegerile de specialitate şi nicidecum mai apropiate exemplelor din manuale. Atenţie, era vorba de o simulare la Capacitate, nu o competiţie de tipul cinstitelor Olimpiade...
- 3) legat tot de matematici, vechea practică a depunctării elevilor ce folosesc alte căi de rezolvare a problemelor decât cea agreeată este încă în vigoare, lucru de nepermis într-un sistem de învăţământ sănătos
În esenţă, la acestea se adaugă spiritul în care sunt concepute subiectele, spirit care este foarte indepărtat de ţelul declarat, acela de a evalua consolidarea cunoştinţelor de bază la diverse materii.
Dragi colegi, pentru că nu puteam lua aceste acuzaţii de bune, am întreprins, la rândul meu, câteva investigaţii. Şi ce-am aflat nu mi-a plăcut câtuşi de puţin.
Astfel,
- am strâns la un loc mai mulţi studenţi şi masteranzi de la Matematică-Informatică şi le-am cerut să rezolve problemele date elevilor de clasa 8-a, la materia specifică. Puţini dintre ei au rezolvat testul integral şi de nota 10, dar ATENŢIE, şi aceştia în 4 ore şi nicidecum în cele 3 ore alocate elevilor. Deci cum să facă faţă, onorabil, un copil de numai 14 ani ?
- am repetat exact aceeaşi procedură cu testul de la limba română, tot de la Capacitate, unde am folosit studenţi şi masteranzi de la litere şi filozofie. Rezultatul a fost, în mare acelaşi, şi a dovedit că timpul alocat nu este suficient pentru a preda o lucrare de nota 10.
- Am mers mai departe . Am trimis aceleaşi subiecte de matematică unor şcoli din Statele Unite, Austria şi Germania, unde au fost folosite ca examene extracuriculare pentru elevi de aceeaşi vârstă. Rezultatele au fost dezastruoase: nici unul dintre copii nu ar fi luat nota şase!
Desigur, am mai primit şi informaţia că materia care se preda la noi în clasa a 8-a, în Austria se studiază tocmai in clasa a 11-a.
În concluzie, vă asigur că nu sunt un adept al teoriei conspiraţiei, nu am găsit decât următoarea explicaţie pe cea care refuz să o accept: am putea vorbi despre faptul că se implementează sistematic un plan de formare a unei populaţii cu cunoştinţe minime şi cu şanse mici pentru accesarea studiilor universitare şi post universitare. Un fel de punere în aplicare a teoriei care spune că "ţara ne vrea proşti", prin demonstraţii anuale care indică un nivel de şcolarizare apropiat de cel din Africa Centrală... de asemenea, am putea considera şi că se caută cu tot dinadinsul ridicarea artificială a ştachetei acestor examene pentru descurajarea, din vreme a viitoarei clase mijlocii din România. Un scenariu distopic, dar plauzibil, dacă ţinem cont de faptul că, numai în februarie, anul acesta, la simularea Capacităţii, din 160.000 de copii de clasa 8-a, doar jumătate au luat peste nota cinci 5.
Ei bine, toate aceste presupuneri ar putea fi spulberate numai prin cunoaşterea membrilor acestei comisii mai secrete decât... serviciile secrete. Ar fi de ajuns doar să ştim ce pregătire au, în ce domenii, ce interese îi indrumă, de cine sunt aleşi, dintre câţi specialişti sunt ei aleşi, cum sunt aleşi, pe ce criterii, dacă au sau nu interese ce graviteaza în jurul editurilor de carte şcolară, dacă mai au venituri suplimentare şi din ce anume activităţi, dacă, la vremea elaborării subiectelor, testele au rămas strict în aria curriculară curentă,şi ar mai fi alte câteva asemenea chestiuni. Ca să nu mai spunem că asemenea capacităţi cu vocaţie ştiinţifică nu ar trebui să rămână necunoscute publicului larg.
Şi o ultimă întrebare aş mai avea: cine supraveghează şi aprobă activiatea acestei comisii ultrasecrete, cine garantează profesionalismul şi buna lor credinţă?”, a spus Peia
Sursa: libertatea.ro
Scoala
Re: Scoala
de iuliangrecu » Mar Mai 12, 2015 10:35 pm
Dupa principii vechi de acum 50 de ani, invatamantul romanesc se incapataneaza sa scoata pe banda rulanta someri cu diploma. Copiii care au avut sansa sa invete in Finlanda sau Germania ne deschid ochii si ne cer sa transformam scoala dintr-un chin permanent si fara scop, intr-o aventura a cunoasterii - in care nu invatatul pe de rost, ci intelegerea e valoroasa.
In timp ce in UE numarul oamenilor cu bacalaureat si facultate creste, la noi e pe dos. De trei ani incoace, tot mai putini dau piept cu examenul de maturitate si, inevitabil, jumatate dintre ei il rateaza. Majoritatea tinerilor care termina scoala romaneasca nu stiu incotro s-o apuce.
Ce e de facut: sa invatam mai mult - ar crede unii, sa invatam meserii, spun altii, dar sociologii ne avertizeaza ca orice am invata, e momentul sa invatam altfel.
O fetita din Timisoara a absolvit cu brio primele doua clase intr-una. In Germania. S-a intors acasa, la Timisoara. Acum, vrand -nevrand, mama compara cele doua sisteme de educatie. Delia Mihailov: „Sistemul de invatamânt este individualizat, fiecare copil primea un plan saptamanal de lucru, diferit de la caz la caz in functie de apetitul copiilor. Cand un copil nu-si executa planul saptamanal, niciodata nu este vina lui, ni s-a subliniat lucrul acesta, este vina invatatoarei care va alcătui saptamâna urmatoare un plan mai usor. Nu se vorbea niciodata despre restul elevilor, despre un elev fata de ceilalti elevi. La noi, concurenta e clara pentru toata lumea, inca din clasa I.”
La noi, educatia se bazeaza inca, la fel ca acum 100 de ani, pe concurenta. Educatorii din Occident au renuntat demult la ea, convinsi ca e mai degraba demoralizatoare. Primii au fost finlandezii, inca in anii 80.
In scolile din vest, copiii stau in grupuri. In sistemul romanesc, scoala inhiba copiii din prima zi. Si la noi, invatatoarele au fost instruite sa copieze metoda finlandeza, cu lucrul in grup, dar nu functioneaza.
In Finlanda sau Germania, daca cei mici vorbesc vrute si nevrute - profesorul intelege ca lectia lui nu e suficient de interesanta.
La noi, copilul e vinovat daca se plictiseste la ore.
Scolile occidentale se adapteaza la viitor. In Germania, invatatoarea a explicat parintilor ca, in secolul vitezei, nu se mai preda caligrafia - ar fi o pierdere de timp. Si ca elevii ei vor invata doar sa scrie citet.
Manualele romanesti sunt cenuşii, cu enunturi alambicate si cerinte greu de descifrat; cartile din Germania: hartie lucioasa, exercitii colorate si clare, desene hazlii, de care elevul nu se mai poate desparti.
Copilul constata pe pielea parintilor prima contradictie in termeni a educatiei romanesti: invatamantul gratuit costa bani. Mergem in Finlanda unde invatamantul e atat de gratuit, incat copilul nu cumpara nici macar o guma de sters. Narcisa Suciu, celebra cantareata, a emigrat pe cand fiica ei avea 11 ani. Azi, Daria e in clasa a 9-a. Pentru ele scoala de acolo a fost un soc.
Fiecare elev are alocata o suma in valoare de 7.580 de euro pentru un an scolar
In Romania, respectul pentru scoala se impune prin uniforma, note, disciplina. Prima lectie pe care ne-o preda Finlanda e relaxarea: aici copiii pot zburda desculti, ca acasa.
Daria a invatat ca si copiii au dreptul sa spuna nu. In scoala romaneasca, un refuz e considerat sfidare. In Finlanda, notele sunt confidentiale - elevii nu sunt in competitie cu colegii, ci cu ei insisi. La noi, rusinea unei note proaste strigate in gura mare, e considerata stimulare.
In Germania, timpul liber al elevei era respectat - 4-5 ore de studiu pe zi in clasa erau suficiente. La noi, studiul in clasa e insuficient. Culegerea de exercitii „Ursuletul silitor” o sileste pe Tariana sa stea la birou alte 4 ore.
In noua ei clasa, Tariana are 30 de colegi. Invatatoarea se ocupa de fiecare, cat poate. Ghinionul e ca talentul matematic al Tarianei descoperit in Germania, ramane aici nestimulat - desi copila lucreaza mai mult.
Si sistemul finlandez functioneaza perfect fara teme obositoare.
Elevul roman, in schimb, lucreaza mai mult decat prevede legea.
Majoritatea tinerilor care termina scoala romaneasca nu stiu incotro s-o apuce.
„Cu resursa umana asa cum se naste acuma – afrima Gheorghe Onuţ, sociolog la Universitatea Transilvania din Braşov –, mi-e tare teama ca vom ajunge mai ales culegatori de capsuni si stergatori de cururi prin Italia!”
Ce e de facut: sa invatam mai mult – ar crede unii, sa invatam meserii, spun altii, dar sociologii ne avertizeaza ca orice am invata, e momentul sa invatam altfel.
Elevul roman, in schimb, lucreaza mai mult decat prevede legea. In Finlanda, orele de literatura dau copiilor ocazia sa dezbata, sa gandeasca liber; la noi, literatura se invata pe de rost. In Finlanda, matematica e inteleasa fara meditatii, iar orele de sport sau muzica sunt momente de relaxare – la noi, motiv de stres si lacrimi. Cat de neplacuta poate fi scoala? Statisticile internationale sunt de speriat: copiii nostri sunt cei mai demotivati din lume!
Suntem evident tentati sa credem ca elevii finlandezi sunt mai grei de cap decat ai nostri. Dar ne inselam amarnic. La testele internationale, din 2012, finlandezii sunt pe locul al 10-lea in lume. Romania e pe locul al 45-lea, din 65 de tari. Testele masoara ce stiu copiii la 15 ani si ce pot face in viata cu cele invatate.
Doar 3% dintre copiii romani stiu sa explice si sa utilizeze cunostintele la fel ca finlandezii, elvetienii, sau asiaticii. Testele PISA masoara si atitudinea copiiilor fata de scoala. Copiii nostri se izoleaza de-a dreptul intr-o uriasa prapastie a demotivarii - fata de celelalte tari. Testele internationale din 2012, au aratat ca adolescentii romani nu sunt in stare sa inteleaga si sa proceseze ceea ce citesc.
Parintii asista neputinciosi cum invatamantul romanesc omoara gandirea libera.
Ca sa aiba note bune, copiii isi petrec timpul liber cu meditatii.
In clasa a 6-a, scoala a devenit o goana cu limba scoasa printre notiuni si formule. In Finlanda e pe dos!
In Romania, copiii invata intr-un regim de testare permanenta.
Un profesor de filosofie si părinte din Oradea vede actualul sistem ca pe o industrie comparabila cu fabricile comuniste din trecut: cu angajati foarte multi - deci o problema sociala, un gigantic consumator de resurse - adica o gaura pentru bugetul de stat, care produce pe stoc - fără căutare pe piaţă - ceva de o calitate submediocră. E o industrie aflată în faliment, însă care nu poate fi lichidata si vanduta la fier vechi.
Pentru evaluarea profesionala, dascalii au nevoie de „punctaj”, daca ai publicat ceva, punctajul creste. Si astfel, chiar Ministerul educatiei a declansat aceasta industrie colaterala: la fiecare inceput de semestru parintii cumpara fara sa comenteze - carti multe, multe proaste, dar cerute de profesori.
Tragedia scolara se adanceste la orele in care copiii ar trebui sa se relaxeze. Copiii sunt stresati la muzica, desen, sport. O fată merge cu bicicleta, cu rolele, inoata, joaca tenis, dar in scoala - toatea astea nu conteaza. Nota ei la sport e proasta, fiindca nu poate sari capra. Cat de prafuit si neprietenos e sistemul nostru de invatamant, o dovedesc pana si orele de sport: copiii se spetesc cu mersul piticului si saritul caprei. Pana unde merge absurditatea in scoala romaneasca, va spun parintii. Ei isi vad copiii nevoiti sa se incadreze in tiparele prestabilite de programa educationala. In Finlanda, ora de sport, la fel ca si cea de matematica, ii ajuta pe copii sa isi descopere vocatia.
In esenta, invatamantul romanesc e impietrit in principiile depasite de acum 60 de ani. Cand ajung in liceu, copiii fara parinti cu har de profesor sau bani de meditatii au lacune atat de mari fata de programa pe care profesorul trebuie s-o respecte, incat sansele la bacalaureat sunt minime.
Pentru acesti copii, intalnirea cu un profesor cu har e cam tarzie. Cursa infernala pentru note bune si diploma de bac e pierduta. Cosmin, de exemplu, viseaza din copilarie sa devina mecanic de locomotiva. Liceul care-i promitea asta cand s-a inscris, s-a comasat cu altul si ii mai poate oferi azi doar o diploma de dispecer in transporturi. Nevoia de dispeceri pe piata muncii este practic inexistenta. Ca sa-si ia inutila diploma, a scris totusi - cu ajutorul dirigai - un proiect. Si va trebui sa-l prezinte unei comisii.
Cosmin e dintr-un sat din Bacau, familie saraca, fara scoala, fara bani de meditatii.
Baiatul nu da doi bani pe diploma de bac. Totusi, are nevoie de ea. Baiatul nu-i prost deloc, e handbalist talentat - doar ca sistemul romanesc de educatie i-a pecetluit soarta la 14 ani. Printr-o selectie bazata pe esec, nu pe vocatie. Cu note mici la examenul de capacitate, a fost primit la liceul auto. N-a reusit - in ciuda meditatiilor, sa ia bacul si ramane un an acasa, pe banii parintilor.
In sistemul finlandez de educatie nu exista fundatura. In clasa a 10-a, cand intra la liceu, copiii pot opta pentru meserii sau in vatamant teoretic - ca la noi, doar ca isi pot alege materiile care ii intereseaza, nivelul de cunoastere, sau pot face ambele scoli in paralel.
Si ca sa nu-si aleaga o meserie pe care n-o cunosc, si sa regrete apoi alegerea facuta, copiii finlandezi merg la serviciu, inca din clasa a 7-a, unde vor ei.
Intr-un liceu din Brasov, profesorii ajutati de colegi din Elvetia incearca sa faca si ei acelasi lucru cu elevii. Au introdus o materie noua – „jobs”. Si mai greu e pentru acesti copii sa gaseasca - la fel ca finlandezii sau elvetienii - o firma care sa-i primeasca la serviciu. „Copiii au nevoie sa se descurce in viata! E nevoie de competente, nu doar cunostinte teoretice. Si daca statul roman continua cu stilul asta de invatamant, chiar si cu formarea profesorilor, elevii nu vor avea abilitatile necesare pentru a concura cu ceilalti europeni. Trebuie sa poti face o prezentare, sa lucrezi impreuna cu altii”
„Asa cum arata si functionează acum sistemul de invatamânt din România este o amenintare la adresa securităţii nationale!” afirmă prof.dr. Gheorghe Onuţ. Profesor si scriitor, fondator al facultatii de sociologie la Universitatea Transilvania, domnul e constient ca ceea ce invata copiii in scoala nu le foloseste in integrarea lor in economia societatii. Isi aminteste cum fiul sau cel mic fugea de scoala. Azi povesteste fara rusine ca fiul lui nu are bacalaureat. Si nu il desconsidera pentru asta.
De altfel, sociologul si sotia lui si-au lasat toti cei 3 copii liberi sa plece in lume ca sa se descopere pe sine. Dupa un esec la ASE - fiica lui tinteste azi la premiul Nobel ca cercetator biolog in Suedia, fiul cel mare a incercat in tara facultatea de design vestimentar, dar a renuntat, scarbit. Profesorul sociolog simte insa o mare jena cand se gandeste ca face parte dintr-un sistem prost cladit, care trebuie regandit din temelii. La restante, in anul doi, se loveste de creierele opace ale studentilor. Pe cei pe care-i simte capabili, vrea sa-i scoata din mediocritatea in care se complac. Cand o studenta i-a propus ca lucrare de diploma organizarea unor jocuri olimpice, el i-a cerut sa se consulte cu Juan Antonio Samaranch, care conducea pe atunci Comitetul Olimpic. Care i-a raspuns prompt: Juan Antonio Samaranch, avea 84 de ani si i-a scris 3 pagini.
Pe studentii fara chef ii convinge sa lase facultatea. Reteta e imprumutata de la parintii occidentali, care nu-si imping copiii in facultate imediat dupa liceu.
In goana dupa note, parintii si profesorii au corupt educatia si au dus competitia in derizoriu. Copiii invata de la noi ca cinstea, morala nu mai valoreaza nici cat o ceapa degerata. Putine sunt familiile care au descoperit alchimia succesului in viata.
Pana la urma, educatia, inseamna civilizatie. In Franta sunt 30 de licentiati la 100 de locuitori, iar la noi nu stiu daca se ajunge la 7.
Noi inca traim vremuri grele si acasa, si la serviciu. Suntem incapabili sa construim o societate fericita. Cu o economie la pamant, cu cetateni saraci, furiosi, fara speranta, si copii care merg la scoala cu frica, cu scarba.
Putini sunt cei care inteleg ca aceasta nefericire colectiva a romanilor poate fi depasita prin educatie de calitate.
Reportaj difuzat de Protv în emisiunea „România, te iubesc!” din 15 decembrie 2013
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 31.01.2014
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/sco ... o-11993207
In timp ce in UE numarul oamenilor cu bacalaureat si facultate creste, la noi e pe dos. De trei ani incoace, tot mai putini dau piept cu examenul de maturitate si, inevitabil, jumatate dintre ei il rateaza. Majoritatea tinerilor care termina scoala romaneasca nu stiu incotro s-o apuce.
Ce e de facut: sa invatam mai mult - ar crede unii, sa invatam meserii, spun altii, dar sociologii ne avertizeaza ca orice am invata, e momentul sa invatam altfel.
O fetita din Timisoara a absolvit cu brio primele doua clase intr-una. In Germania. S-a intors acasa, la Timisoara. Acum, vrand -nevrand, mama compara cele doua sisteme de educatie. Delia Mihailov: „Sistemul de invatamânt este individualizat, fiecare copil primea un plan saptamanal de lucru, diferit de la caz la caz in functie de apetitul copiilor. Cand un copil nu-si executa planul saptamanal, niciodata nu este vina lui, ni s-a subliniat lucrul acesta, este vina invatatoarei care va alcătui saptamâna urmatoare un plan mai usor. Nu se vorbea niciodata despre restul elevilor, despre un elev fata de ceilalti elevi. La noi, concurenta e clara pentru toata lumea, inca din clasa I.”
La noi, educatia se bazeaza inca, la fel ca acum 100 de ani, pe concurenta. Educatorii din Occident au renuntat demult la ea, convinsi ca e mai degraba demoralizatoare. Primii au fost finlandezii, inca in anii 80.
In scolile din vest, copiii stau in grupuri. In sistemul romanesc, scoala inhiba copiii din prima zi. Si la noi, invatatoarele au fost instruite sa copieze metoda finlandeza, cu lucrul in grup, dar nu functioneaza.
In Finlanda sau Germania, daca cei mici vorbesc vrute si nevrute - profesorul intelege ca lectia lui nu e suficient de interesanta.
La noi, copilul e vinovat daca se plictiseste la ore.
Scolile occidentale se adapteaza la viitor. In Germania, invatatoarea a explicat parintilor ca, in secolul vitezei, nu se mai preda caligrafia - ar fi o pierdere de timp. Si ca elevii ei vor invata doar sa scrie citet.
Manualele romanesti sunt cenuşii, cu enunturi alambicate si cerinte greu de descifrat; cartile din Germania: hartie lucioasa, exercitii colorate si clare, desene hazlii, de care elevul nu se mai poate desparti.
Copilul constata pe pielea parintilor prima contradictie in termeni a educatiei romanesti: invatamantul gratuit costa bani. Mergem in Finlanda unde invatamantul e atat de gratuit, incat copilul nu cumpara nici macar o guma de sters. Narcisa Suciu, celebra cantareata, a emigrat pe cand fiica ei avea 11 ani. Azi, Daria e in clasa a 9-a. Pentru ele scoala de acolo a fost un soc.
Fiecare elev are alocata o suma in valoare de 7.580 de euro pentru un an scolar
In Romania, respectul pentru scoala se impune prin uniforma, note, disciplina. Prima lectie pe care ne-o preda Finlanda e relaxarea: aici copiii pot zburda desculti, ca acasa.
Daria a invatat ca si copiii au dreptul sa spuna nu. In scoala romaneasca, un refuz e considerat sfidare. In Finlanda, notele sunt confidentiale - elevii nu sunt in competitie cu colegii, ci cu ei insisi. La noi, rusinea unei note proaste strigate in gura mare, e considerata stimulare.
In Germania, timpul liber al elevei era respectat - 4-5 ore de studiu pe zi in clasa erau suficiente. La noi, studiul in clasa e insuficient. Culegerea de exercitii „Ursuletul silitor” o sileste pe Tariana sa stea la birou alte 4 ore.
In noua ei clasa, Tariana are 30 de colegi. Invatatoarea se ocupa de fiecare, cat poate. Ghinionul e ca talentul matematic al Tarianei descoperit in Germania, ramane aici nestimulat - desi copila lucreaza mai mult.
Si sistemul finlandez functioneaza perfect fara teme obositoare.
Elevul roman, in schimb, lucreaza mai mult decat prevede legea.
Majoritatea tinerilor care termina scoala romaneasca nu stiu incotro s-o apuce.
„Cu resursa umana asa cum se naste acuma – afrima Gheorghe Onuţ, sociolog la Universitatea Transilvania din Braşov –, mi-e tare teama ca vom ajunge mai ales culegatori de capsuni si stergatori de cururi prin Italia!”
Ce e de facut: sa invatam mai mult – ar crede unii, sa invatam meserii, spun altii, dar sociologii ne avertizeaza ca orice am invata, e momentul sa invatam altfel.
Elevul roman, in schimb, lucreaza mai mult decat prevede legea. In Finlanda, orele de literatura dau copiilor ocazia sa dezbata, sa gandeasca liber; la noi, literatura se invata pe de rost. In Finlanda, matematica e inteleasa fara meditatii, iar orele de sport sau muzica sunt momente de relaxare – la noi, motiv de stres si lacrimi. Cat de neplacuta poate fi scoala? Statisticile internationale sunt de speriat: copiii nostri sunt cei mai demotivati din lume!
Suntem evident tentati sa credem ca elevii finlandezi sunt mai grei de cap decat ai nostri. Dar ne inselam amarnic. La testele internationale, din 2012, finlandezii sunt pe locul al 10-lea in lume. Romania e pe locul al 45-lea, din 65 de tari. Testele masoara ce stiu copiii la 15 ani si ce pot face in viata cu cele invatate.
Doar 3% dintre copiii romani stiu sa explice si sa utilizeze cunostintele la fel ca finlandezii, elvetienii, sau asiaticii. Testele PISA masoara si atitudinea copiiilor fata de scoala. Copiii nostri se izoleaza de-a dreptul intr-o uriasa prapastie a demotivarii - fata de celelalte tari. Testele internationale din 2012, au aratat ca adolescentii romani nu sunt in stare sa inteleaga si sa proceseze ceea ce citesc.
Parintii asista neputinciosi cum invatamantul romanesc omoara gandirea libera.
Ca sa aiba note bune, copiii isi petrec timpul liber cu meditatii.
In clasa a 6-a, scoala a devenit o goana cu limba scoasa printre notiuni si formule. In Finlanda e pe dos!
In Romania, copiii invata intr-un regim de testare permanenta.
Un profesor de filosofie si părinte din Oradea vede actualul sistem ca pe o industrie comparabila cu fabricile comuniste din trecut: cu angajati foarte multi - deci o problema sociala, un gigantic consumator de resurse - adica o gaura pentru bugetul de stat, care produce pe stoc - fără căutare pe piaţă - ceva de o calitate submediocră. E o industrie aflată în faliment, însă care nu poate fi lichidata si vanduta la fier vechi.
Pentru evaluarea profesionala, dascalii au nevoie de „punctaj”, daca ai publicat ceva, punctajul creste. Si astfel, chiar Ministerul educatiei a declansat aceasta industrie colaterala: la fiecare inceput de semestru parintii cumpara fara sa comenteze - carti multe, multe proaste, dar cerute de profesori.
Tragedia scolara se adanceste la orele in care copiii ar trebui sa se relaxeze. Copiii sunt stresati la muzica, desen, sport. O fată merge cu bicicleta, cu rolele, inoata, joaca tenis, dar in scoala - toatea astea nu conteaza. Nota ei la sport e proasta, fiindca nu poate sari capra. Cat de prafuit si neprietenos e sistemul nostru de invatamant, o dovedesc pana si orele de sport: copiii se spetesc cu mersul piticului si saritul caprei. Pana unde merge absurditatea in scoala romaneasca, va spun parintii. Ei isi vad copiii nevoiti sa se incadreze in tiparele prestabilite de programa educationala. In Finlanda, ora de sport, la fel ca si cea de matematica, ii ajuta pe copii sa isi descopere vocatia.
In esenta, invatamantul romanesc e impietrit in principiile depasite de acum 60 de ani. Cand ajung in liceu, copiii fara parinti cu har de profesor sau bani de meditatii au lacune atat de mari fata de programa pe care profesorul trebuie s-o respecte, incat sansele la bacalaureat sunt minime.
Pentru acesti copii, intalnirea cu un profesor cu har e cam tarzie. Cursa infernala pentru note bune si diploma de bac e pierduta. Cosmin, de exemplu, viseaza din copilarie sa devina mecanic de locomotiva. Liceul care-i promitea asta cand s-a inscris, s-a comasat cu altul si ii mai poate oferi azi doar o diploma de dispecer in transporturi. Nevoia de dispeceri pe piata muncii este practic inexistenta. Ca sa-si ia inutila diploma, a scris totusi - cu ajutorul dirigai - un proiect. Si va trebui sa-l prezinte unei comisii.
Cosmin e dintr-un sat din Bacau, familie saraca, fara scoala, fara bani de meditatii.
Baiatul nu da doi bani pe diploma de bac. Totusi, are nevoie de ea. Baiatul nu-i prost deloc, e handbalist talentat - doar ca sistemul romanesc de educatie i-a pecetluit soarta la 14 ani. Printr-o selectie bazata pe esec, nu pe vocatie. Cu note mici la examenul de capacitate, a fost primit la liceul auto. N-a reusit - in ciuda meditatiilor, sa ia bacul si ramane un an acasa, pe banii parintilor.
In sistemul finlandez de educatie nu exista fundatura. In clasa a 10-a, cand intra la liceu, copiii pot opta pentru meserii sau in vatamant teoretic - ca la noi, doar ca isi pot alege materiile care ii intereseaza, nivelul de cunoastere, sau pot face ambele scoli in paralel.
Si ca sa nu-si aleaga o meserie pe care n-o cunosc, si sa regrete apoi alegerea facuta, copiii finlandezi merg la serviciu, inca din clasa a 7-a, unde vor ei.
Intr-un liceu din Brasov, profesorii ajutati de colegi din Elvetia incearca sa faca si ei acelasi lucru cu elevii. Au introdus o materie noua – „jobs”. Si mai greu e pentru acesti copii sa gaseasca - la fel ca finlandezii sau elvetienii - o firma care sa-i primeasca la serviciu. „Copiii au nevoie sa se descurce in viata! E nevoie de competente, nu doar cunostinte teoretice. Si daca statul roman continua cu stilul asta de invatamant, chiar si cu formarea profesorilor, elevii nu vor avea abilitatile necesare pentru a concura cu ceilalti europeni. Trebuie sa poti face o prezentare, sa lucrezi impreuna cu altii”
„Asa cum arata si functionează acum sistemul de invatamânt din România este o amenintare la adresa securităţii nationale!” afirmă prof.dr. Gheorghe Onuţ. Profesor si scriitor, fondator al facultatii de sociologie la Universitatea Transilvania, domnul e constient ca ceea ce invata copiii in scoala nu le foloseste in integrarea lor in economia societatii. Isi aminteste cum fiul sau cel mic fugea de scoala. Azi povesteste fara rusine ca fiul lui nu are bacalaureat. Si nu il desconsidera pentru asta.
De altfel, sociologul si sotia lui si-au lasat toti cei 3 copii liberi sa plece in lume ca sa se descopere pe sine. Dupa un esec la ASE - fiica lui tinteste azi la premiul Nobel ca cercetator biolog in Suedia, fiul cel mare a incercat in tara facultatea de design vestimentar, dar a renuntat, scarbit. Profesorul sociolog simte insa o mare jena cand se gandeste ca face parte dintr-un sistem prost cladit, care trebuie regandit din temelii. La restante, in anul doi, se loveste de creierele opace ale studentilor. Pe cei pe care-i simte capabili, vrea sa-i scoata din mediocritatea in care se complac. Cand o studenta i-a propus ca lucrare de diploma organizarea unor jocuri olimpice, el i-a cerut sa se consulte cu Juan Antonio Samaranch, care conducea pe atunci Comitetul Olimpic. Care i-a raspuns prompt: Juan Antonio Samaranch, avea 84 de ani si i-a scris 3 pagini.
Pe studentii fara chef ii convinge sa lase facultatea. Reteta e imprumutata de la parintii occidentali, care nu-si imping copiii in facultate imediat dupa liceu.
In goana dupa note, parintii si profesorii au corupt educatia si au dus competitia in derizoriu. Copiii invata de la noi ca cinstea, morala nu mai valoreaza nici cat o ceapa degerata. Putine sunt familiile care au descoperit alchimia succesului in viata.
Pana la urma, educatia, inseamna civilizatie. In Franta sunt 30 de licentiati la 100 de locuitori, iar la noi nu stiu daca se ajunge la 7.
Noi inca traim vremuri grele si acasa, si la serviciu. Suntem incapabili sa construim o societate fericita. Cu o economie la pamant, cu cetateni saraci, furiosi, fara speranta, si copii care merg la scoala cu frica, cu scarba.
Putini sunt cei care inteleg ca aceasta nefericire colectiva a romanilor poate fi depasita prin educatie de calitate.
Reportaj difuzat de Protv în emisiunea „România, te iubesc!” din 15 decembrie 2013
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 31.01.2014
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/sco ... o-11993207
-Esti gay? -Nu. De ce? -Te-am văzut vorbind cu un gay. -Nu sunt nici retardat și totuși vorbesc cu tine
-
iuliangrecu - Super Fan Thassos
- Mesaje: 3040
- Membru din: Lun Ian 05, 2015 2:52 pm
- Has thanked: 15897 times
- Been thanked: 11585 times
Re: Scoala
de iuliangrecu » Vin Mai 15, 2015 9:12 am
-Esti gay? -Nu. De ce? -Te-am văzut vorbind cu un gay. -Nu sunt nici retardat și totuși vorbesc cu tine
-
iuliangrecu - Super Fan Thassos
- Mesaje: 3040
- Membru din: Lun Ian 05, 2015 2:52 pm
- Has thanked: 15897 times
- Been thanked: 11585 times
Re: Scoala
de iuliangrecu » Vin Mai 15, 2015 10:10 am
Daca la religie n-am luat nota de trecere..
-Esti gay? -Nu. De ce? -Te-am văzut vorbind cu un gay. -Nu sunt nici retardat și totuși vorbesc cu tine
-
iuliangrecu - Super Fan Thassos
- Mesaje: 3040
- Membru din: Lun Ian 05, 2015 2:52 pm
- Has thanked: 15897 times
- Been thanked: 11585 times
Re: Scoala
de iuliangrecu » Mie Mai 27, 2015 2:14 pm
AlinE scrie:revolutie...
n-o sa mai vedem asa ceva..
-Esti gay? -Nu. De ce? -Te-am văzut vorbind cu un gay. -Nu sunt nici retardat și totuși vorbesc cu tine
-
iuliangrecu - Super Fan Thassos
- Mesaje: 3040
- Membru din: Lun Ian 05, 2015 2:52 pm
- Has thanked: 15897 times
- Been thanked: 11585 times
Re: Scoala
de HHR » Mie Mai 27, 2015 5:06 pm
Mie invatamantul din Romania mi se pare mai complicat decat ar trebui sa fie in realitate. In primul rand este un sistem (nu singurul) hiperbirocratic. Hartoagele si a hegemonia absoluta a inspectoratelor gatuie din fasa orice incercare inteligenta de a face sistemul mai eficient. Cererile de inscriere (chiar si la gradinita) se fac cu ani inainte ca sa ... prinzi un loc la o institutie buna desi, criteriile dupa care se califica unitatile ca bune sau ne-bune ... sunt vagi si, de cele mai multe ori personale (stiu eu pe cineva care a avut copiii la scoala X si ... toti au fost olimpici !). Mutarile dintr-un loc in altul se fac numai sub semnatura omnipotenta a inspectorului sef (creca asa se numeste) care, de cele mai multe ori, violeaza flagrant criteriile legale. De tipul asta nu se poate lua numeni pentru ca ... titularizarile, capacitatea, bacul, .... si alte cele sunt ... nu chiar la mana dansului ... dar influentabile de acesta. Astia sunt niste semizei pe care doar flagrantul ii doboara. Da` care parinte risca soarta copilului pentru o reclamatie ?
In fine, dupa ce copilul este absolvent magna cum laudae la grupa X din gradinta Y, ajunge la scoala, la clasa pregatitoare. Lupte mari sa ajunga la scoala X, la doamna Y, care, dupa cum bine se stie din zvon public, este foarte buna, scoate niste copii geniali. Urmeaza scoala primara (parca asta e ordinea) cu aceleasi zbateri, emotii ...., apoi ciclul gimnazial unde invatamantul intra pe fagas normal. Obiecte multe, complicate, totul e teoretic si cantitativ. Copiii devin zombie cu ghiozdan de doua tone. Manuale ... normale, alternative, recomandate. Volens-nolens, parintii incep sa repete materiile, isi reamintesc de ecuatii cu nu-stiu-cate-necunoscute, comentarii cu si despre eminescu, moara cu noroc, aria paralelogramului, volumul cubului. In cele din urma parintele cedeaza si copilul ia note mici, din ce in ce mai mici. Profesorul, cadru didactic responsabil, cheama parintele si mimeaza ingrijorarea, ce ne facem (?), nu`l vad intrand la liceul X sau Y (alea bine vazute in urbe). Trebuie pregatire,... macar pana se pune pe picioare. Parintele, de parca nu ar cunoaste aprioric aceasta regie, accepta cu bucurie. Profesorul, facand parca o favoare, ii comunica faptul ca mai are un loc liber in grupa pe care o pregateste acasa cu tariful X, evident nedeclarat si neimpozabil, ca si curvele, medicii si preotii ... singurele categorii nefiscalizate. Dai un ban dar stai in fata, copilul, brusc, creste in note, note pe care le acorda acelasi profesor ...etc
O scoala buna se cunoaste dupa numarul si marcile autoturismelor care lasa si iau copii de la scoala, mari, albe si cu nume rezonante in industria automobilistica desi, parintele, la un extemporal ad-hoc, ti`ar putea demonstra ca BMW se poate scrie in mai multe feluri. Un alt criteriu ar fi valoarea cadourilor de opt martie, unu martie, inceperea anului, terminarea anului ... etc sau gratificatiile pasagere in timpul anului ... *
___________________________________________________________________
* orice asemnare cu persoane reale este pur intamplatoare.
In fine, dupa ce copilul este absolvent magna cum laudae la grupa X din gradinta Y, ajunge la scoala, la clasa pregatitoare. Lupte mari sa ajunga la scoala X, la doamna Y, care, dupa cum bine se stie din zvon public, este foarte buna, scoate niste copii geniali. Urmeaza scoala primara (parca asta e ordinea) cu aceleasi zbateri, emotii ...., apoi ciclul gimnazial unde invatamantul intra pe fagas normal. Obiecte multe, complicate, totul e teoretic si cantitativ. Copiii devin zombie cu ghiozdan de doua tone. Manuale ... normale, alternative, recomandate. Volens-nolens, parintii incep sa repete materiile, isi reamintesc de ecuatii cu nu-stiu-cate-necunoscute, comentarii cu si despre eminescu, moara cu noroc, aria paralelogramului, volumul cubului. In cele din urma parintele cedeaza si copilul ia note mici, din ce in ce mai mici. Profesorul, cadru didactic responsabil, cheama parintele si mimeaza ingrijorarea, ce ne facem (?), nu`l vad intrand la liceul X sau Y (alea bine vazute in urbe). Trebuie pregatire,... macar pana se pune pe picioare. Parintele, de parca nu ar cunoaste aprioric aceasta regie, accepta cu bucurie. Profesorul, facand parca o favoare, ii comunica faptul ca mai are un loc liber in grupa pe care o pregateste acasa cu tariful X, evident nedeclarat si neimpozabil, ca si curvele, medicii si preotii ... singurele categorii nefiscalizate. Dai un ban dar stai in fata, copilul, brusc, creste in note, note pe care le acorda acelasi profesor ...etc
O scoala buna se cunoaste dupa numarul si marcile autoturismelor care lasa si iau copii de la scoala, mari, albe si cu nume rezonante in industria automobilistica desi, parintele, la un extemporal ad-hoc, ti`ar putea demonstra ca BMW se poate scrie in mai multe feluri. Un alt criteriu ar fi valoarea cadourilor de opt martie, unu martie, inceperea anului, terminarea anului ... etc sau gratificatiile pasagere in timpul anului ... *
___________________________________________________________________
* orice asemnare cu persoane reale este pur intamplatoare.
- HHR
- Consilier
- Mesaje: 4695
- Membru din: Lun Iun 30, 2014 2:28 pm
- Has thanked: 13980 times
- Been thanked: 17547 times
Re: Scoala
de Mihaela » Mie Mai 27, 2015 5:42 pm
Ce bine e in alte tari:
http://www.jurnaldenord.info/social/o-g ... ordurilor/
http://www.jurnaldenord.info/social/o-g ... ordurilor/
Fan inrait Masha and the Bear
-
Mihaela - Super Fan Thassos
- Mesaje: 989
- Membru din: Lun Feb 24, 2014 10:12 pm
- Localitate: Bucuresti
- Has thanked: 1396 times
- Been thanked: 3048 times
Re: Scoala
de mischaela » Joi Mai 28, 2015 10:08 am
imbecilitate
nu am vrut sa postez la topicul pentru copii ... sa nu il stric ...
http://www.libertatea.ro/detalii/artico ... gn=FB-Post
nu am vrut sa postez la topicul pentru copii ... sa nu il stric ...
http://www.libertatea.ro/detalii/artico ... gn=FB-Post
- mischaela
- Fan Thassos
- Mesaje: 441
- Membru din: Mie Mai 07, 2014 12:44 pm
- Localitate: galati
- Has thanked: 181 times
- Been thanked: 2128 times
Re: Scoala
de Mihaela » Lun Iun 15, 2015 11:25 am
Au băgat subiecte noi la evaluarea națională 2015: pierzi 4 puncte dacă nu cunoști amănunte din "aventurile" Monicai Barladeanu în America (sursa: adevărul.ro)
Fan inrait Masha and the Bear
-
Mihaela - Super Fan Thassos
- Mesaje: 989
- Membru din: Lun Feb 24, 2014 10:12 pm
- Localitate: Bucuresti
- Has thanked: 1396 times
- Been thanked: 3048 times
Re: Scoala
de HHR » Lun Iun 15, 2015 12:04 pm
Io am ramas fidel americii ogarului cenusiu scrisa de Romulus Rusan:
Pentru a putea vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj trebuie să vă autentificaţi.
- HHR
- Consilier
- Mesaje: 4695
- Membru din: Lun Iun 30, 2014 2:28 pm
- Has thanked: 13980 times
- Been thanked: 17547 times
Re: Scoala
de iuliangrecu » Mar Aug 04, 2015 11:43 pm
-Esti gay? -Nu. De ce? -Te-am văzut vorbind cu un gay. -Nu sunt nici retardat și totuși vorbesc cu tine
-
iuliangrecu - Super Fan Thassos
- Mesaje: 3040
- Membru din: Lun Ian 05, 2015 2:52 pm
- Has thanked: 15897 times
- Been thanked: 11585 times
60 mesaje
• Pagina 1 din 4 • 1, 2, 3, 4
Cine este conectat
Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 10 vizitatori
Furnizat de phpBB® Forum Software © phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România
© 2014-2024 ForumThassos/ForumGrecia
Translation/Traducere: phpBB România
© 2014-2024 ForumThassos/ForumGrecia