Ziua bună tuturor. Mă simt dator, în schimbul informațiilor pe care le-am primit aici, să plasez o impresie.
Mă voi strădui să nu repet, inutil, ceea ce știm deja toți, sau ceea ce apare, ca informație, aici. Voi plusa cu o impresie personală, subiectivă. Puteți pune sub semnul întrebării afirmațiile mele, la urma urmei suntem în mediul virtual, unde orice artist poate să-și dea preț fanteziilor.
Am ”atacat” insula pe ruta clasică, Transilvania-București (o noapte de odihnă într-o pensiune de tiriști și prostituate, la centura Bolintin), Giurgiu-Ruse, Veliko Târnovo (cum să treci, domle, pe lângă o asemenea minunăție arhitecturală cu origini românești?), unde am dormit o noapte într-un hotel liniștit din vechiul oraș. Veliko Târnovo e în top 10 orașe preferate. Lungi plimbări pe străzile înguste, teresate, vizite consistente în Tarevetz și Trapezitza, cele două dealuri fortificate ale strămoșilor noștri, o greață de nedescris când am întrat în Biserica de pe Tzarevetz (oribilă pictură, oribilă viziune decorativă, în contrast cu arhitectura exterioară, reconstruită de germani, dar după tiparele bizantine de la Constantinopol). Ziua trei, ață spre Thassos, pe noua rută, Makaza. Bulgaria mi s-a părut defectă, bătrână, inospitalieră. Trecut la greci, altă viață. Se simte alt nivel de trai, UE și o jumătate de secol de capital occidental se văd cu ochii liberi. Cunoașteți traseul. Ferryboat (pentru logodnica băiatului meu a fost primul desant în Grecia, total copleșită puștoaica). Limenas, făcut dreapta spre Scala Raconi. Soția și băiatul meu mai fuseseră aici, eu nu. La același hotel. Rachoni. Acolo un grec stressat și pus în încurcătură managerială a încercat o manevră clasică (”Am ceva încurcături, vă ofer o noapte într-o vilă personală, în apropiere, și restul de nopți în condiții superpremium aici, în hotelul nostru”). Eu, mai să zic da, soția însă, femeie deșteaptă și cultă, mă trage de mânecă și-mi amintește vorba străveche (”Să n-ai încredere în greci nici măcar când îți oferă daruri”), zic pas, grecul ne dă două camere diametral opuse, de proastă calitate, dar știți ce? Nici nu ne-a păsat. Suntem genul sportivi, ne adaptăm imediat, dormim prin refugii pe munte și prin guri de peșteră, faptul că picura furtunul la para dușului sau mâncarea de la demipensiune nu era condimentată pe gustul nostru era prea puțin să ne defecteze buna dispoziție.
Șapte zile de plajă! O vreme dumnezeiască, de început de ev. Apa caldă, calmă, limpede. Mă uit pe plajă în prima zi, destul de puțină lume, ne aflam la jumătatea lui septembrie, chaiselongues uzate deja la sfârșit de sezon, mulți clienți de vârsta a treia, puțini tineri. Mă orientez rapid, la 500 de metri detectez un mic port pescăresc, îmi iau lucrurile și țuști pe dig. Divin!!! Grecii au construit un dig din beton (cam prin timpul ocupației bulgare), iar al doilea dig, pentru că li s-a terminat cimentul, l-au construit din...marmură albă. Digul e fabulos, marmura perfectă, fără leptoclaze, compactă, textură densă, ceea ce denotă o diageneză târzie și lentă. Mă dezbrac la pielea goală (nimeni în jur), mă arunc în apa limpede ca cerul, înot pe săturate, după o oră, la ieșirea din apă, dau pe dig de nevastă-mea, fiu-miu și noră-mea, goi pușcă. Zic ”ce pățiră-ți?”, și-mi răspund că mergea ca pe roate, acolo, pe plaja hotelului, dar se sparse conducta cu români și veniră niște olteni, mâncați-aș, care vorbesc în gura mare, urlă unii la alții, vorbesc chestii intime tare de tot (”Boul de bărbatu-miu mi-a pus pe Facebook poze cu țățele goale, le văzură soacră-mea și zise că-s curvă!”), ba deschiseseră și niște pungi cu semințe și dă-i scuipăreală-n nisip. ”Fir-ar, zic, toată lumea în mașină”. Ieșim din parcare, deschid aplicația earth, focalizez, zic ”fă stânga și după trei kilometri stop”, mă orientez cu gps-ul de trakking, pe care fixasem niște point-uri încă de acasă, și iată-ne singuri cuc pe o mică plajă cu nisip fin, de vreo zece metri pătrați, înconjurați de stânci și fără nici un pământean în preajmă. Acolo ne-am petrecut toate diminețile, nudism, scufundări, înot pe săturate.
Și acum vine partea neverosimilă. În portbagajul mașinii aveam echipamentul de munte, plănuisem să urcăm pe Ipsarion într-o zi mai nemernică, dar soarele ideal, marea caldă și limpede ne-au făcut să ne răzgândim. Asta nu m-a împiedicat să mă duc într-o seară la masă încălțat cu bocancii mei ”trei sezoane”, spre dezgustul grecoaicei supraveghetoare.
Regret că nu mi-am luat sculele de cățărare, erau lângă locul nostru niște pereți perfecți pentru escaladă. Poate data viitoare.
Așa că m-am axat pe scufundări. Am adus de acasă echipamentul de snorkeling (ceva mai mult decât unul de amatori, mască și tubă profi, centură de lestare cu patru kilograme de plumb), și dă-i scufundări cu nora și băiatul. Ca peștii, și ei. Apnee până la un minut, coborâre până la șapte metri. la un moment dat observ într-un banc de nisip niște bolovani nefirești. Scot unul la suprafață, îl examinez, încremenesc. Granit dăltuit. Galeți de lest. Îmi pică fisa imediat, mă apuc să sap în nisip, la a treia apnee am ieșit la suprafață cu un gât de amforă în mână.
Domnilor, doamnelor, vă vine să credeți sau nu, am descoperit o epavă.
N-am devalizat-o, n-am săpat în ea, e acolo, întreagă, înecată în câțiva metri de nisip. Parcă eram Ursu din ”Cireșarii”, pentru cine știe la ce mă refer. Soția și nora mea, în delir. Încărcătura pare a fi ceramică, nu m-am băgat prea adânc în problemă.
În zilele următoare m-am mai scufundat și în portul antic din Limenas, și în largul Aliki-ului, puzderie de urme de epave și cioburi antice.
Întoarcerea în țară prin Bulgaria (ocolind munții Rodop pe la est, ca să diversificăm traseul). Am văzut de la ceva distanță Adrianopolul, cetatea veche a bizantinilor, astăzi stăpânită de turcaleți. N-am intrat în Turcia, nu avem pașapoartele la noi, și Erdogan mă calcă pe nervi, nu doream să-i cresc PIB-ul nici măcar cu o liră. Am stat două zile în Bulgaria. Prima noapte la Burgas, a doua la Varna. Ambele orașe au niște parcuri stupefiante, n-am mai văzut așa ceva nicăieri în lume, merită să mergeți să le vedeți. Kilometri lungime, pe malul mării.
Am uitat ceva. Duminică m-am dus la liturghie în Thassos. O comunitate greacă ortodoxă unită, caldă. Biserică nouă, stil bazilical, cu șase coloane antice cu capiteluri dorice, de secol VI după Hristos. Crucea lui Iustinian în altorelief, săpate în calcarul capitelului.
Muzeul, o splendoare. Una din cele mai frumoase sculpturi ale lui Alexandru Macedon. Și un kouru, statui gigantice, monolitice, dedicate frumuseții umane. Mai există la Atena și în insula Samos. Ceramică corintică de mare finețe, puzderie de elemente de arhitectură antică, poți face un curs de arhitectură acolo( capiteluri, arhitrave complete, cu triglife). Și ceva ce n-am știut: în loc de acrotere, pe frontoanele templelor antice din Thassos se foloseau statui. Dintr-o dată înțelegi, în muzeul acela, unde bătea Michelangelo când punea statui pe frontoanele clădirilor renascentiste din Roma. Toate sunt legate.
Cam asta ar fi.
Insula Thassos mi se pare perfectă, e pe gustul meu. Plaje pustii, epave, locuri de scufundat, munte de trakkelit, versanți de escaladă. Mâncare bună. Peisajul perfect. Însă, fiind sfârșit de sezon, multe gunoaie prin șanțuri. Pe malul mării. În apă. Am scos un sac de gunoaie din mare și de pe falezele unde făceam plajă pe zi. Le duceam cu mașina la hotel și le aruncam în containerele mari. O parte din gunoaie se datorează turistilor (doze de bere ”Timișoreana”?) Dar nici grecii nu sunt mai breji. Marea, pe șenalul navigabil al porturilor turistice și pescărești, e plină de gunoaie. De la motoare vechi și cauciucuri, la doze de bere și sticle de uzo. Bulevardul subacvatic pe deasupra căruia trec grecii cu ambarcațiunile. Să le fie rușine. Și lor, și măgarilor de turiști. Pe plaja noastră am făcut o curățenie lună, subacvatic și suprateran. Am lăsat în urmă un colț de rai impecabil. N-am curajul să mă gândesc cum va arăta la anul...
Nu știu dacă mă voi întoarce. Cu prețul a două-trei zile de condus în plus, aș încerca alte insule. Mai îndepărtate. Mai fără români și mai fără doze de Timișoreana. O să mă apuc să studiez cursele de ferry din Tesalonic și din Atena, să văd înspre ce insule aș putea să înot cu mașina. Niște insule mai puțin populate, unde să pot face nudism liniștit.
Per total, o vacanță splendidă, superreușită.
Toate cele bune.
de Sindrom » Sâm Oct 03, 2015 9:23 pm . Preturile (la mancare si suvenituri) mai mici :
, sa ma gandesc . . . Minunaaaaaaaaaaaaat! 
Nu gasesc cuvinte, adejective mai ales prin care sa imi exprim fericirea si bucuria pe care le-am simtit acolo! A fost extraordinar de frumos!
era atat de fin si sclipitopr. . . Insa marea, valurile ...pfuai nu mai am cuvinte ! E extraordinara ! Superba si magnifica in acelasi timp! M-am simtit foaarte bine acolo, si a trecut timpul atat de repede 
Si la Aphrodita am mancat cea mai buna pizza ever! 
