Thassos LIVE 2017

[crisioana]

Multumesc mult.

[tannu]

Intrebare pentru cine a fost de curand sau este acolo: la Kazaviti care este situatia ?
Ba aud ca totul este in regula, taverne deschise, plimbari, etc., ba aud ca e pustiu, e in renovare, taverne inchise, etc.

Chiar n-a urcat nimeni zilele astea ?...

[HHR]

Multumesc mult.

Beaucoup de plaisir !

În altă ordine de idei, imagini care ne vor durea din prima milisecundă după ajungerea în republică:

[Flaviu Deva]

Nu îmi este clar cum de am nimerit și noi tot la taverna Aliki Beach unde pentru umbrelele albe a trebuit să suport niște antipatici de greci. Am înțeles ca oricare alta taverna de acolo era ok.

[Flaviu Deva]

Satul Theologos trebuie văzut să îți faci idee cum se trăiește pe aici. Leandri înfloriți, case micuțe, străzi înguste... minunat! De mâncat nu am vrut la taverna care avea reclame pe marginea drumului din km în km așa că am încercat la Taverna Iatrou. Varianta câștigătoare. Octopus delicios, musaca gustoasă și chiar friptura de ied. Aveau și de miel. Dar bonusul a fost amabilitatea personalului.
În rest am cheltuit o grămadă de bani pe tot felul de produse "organice" cum tot insista o vânzătoare din cele 3-4 magazine din orășel.
La plecarea spre parcare (există mai sus de taverna amintită) ne-a săgetat cu privirea spre plasele noastre pline o vânzătoare de miere și alte cele de pe marginea drumului. Nu asta era problema, ci faptul că au început copii să șoptească : "femeia cu barbă chiar există "! Da, să - mi sară ochelarii... chiar exista.
Deci dacă vreți mai mult decât produse organice și mâncare bună nu ocoliți Theologos.

[HHR]

Tocmai ce am aterizat de la Theologos unde am întabulat niște ovină. Mie, femeia cu mustață mi s-a părut proaspăt epilată/bărbierită (undeva înainte de taverna dă greci și turnul cu ceas). În drum spre localul unchiului Stelios am văzut că idioțenia nu are granițe:

[HHR]

Să nu uit, tot de acolo ...

[adriaticad]

Zi frumoasa in Thassos !
Kalimera ...din San Antonio Beach !

[HHR]

Azi, Marble B. și masa la San Antonio. Relativ la Marble, foarte frumos locul. E plăcut să simți pietricelele din marmură sub tălpi. Apa plăcută. Nu am a face observații legate de: șezlonguri, taxe, muzici, aglomerații, astea țin de inerențe, conjuncturi și gusturi.

[HHR]

Deși eram la al doilea contact neprotejat cu socialeventul numit seară grecească, aveam emoții. În fine, în limita în care pot avea emoții. Eventul era la ceva terasă din Pefkari, pre numele ei de feată, Aegean. Aegean este un clișeu gen: hotelul bradul de pe undeva de pe valea prahovei, sau localul zimbrul de undeva din bucovina, sau terasa scoica de pe (c)litoralul romînesc. Am ajuns chiar în buza eventului. Am comandat niște ceva-uri de ale gurii și un hectolitru dă bere. Doi tipi acordau enstrumentele, clapă și mandolină (buzuki). Au început să o ardă pă de ale lor și de la o masă de sexagenari sau ridicat niște unii care au executat dansuri de ale lor cu mare măiestrie. Pe moment, am zis că sunt pensionari nemți care își lasă moartea acasă și colindă lumea largă cu pensiile lor nesimțite. Vorbeau grecește ! Deci, nu sunt nemți. Probabil era întîlnirea de cinzeci de ani de la absolvire a ceva clase de la liceul agricol din Limenas. Dansau impecabil, grațios. Aveau un aer aristocrat dat de vîrstă și nu doar. Într-un final, au apărut și dansatorii profesioniști, două fete și un băiat, frumoși ca niște machedoni din Babadag. Una din fete era subțire, cu buze asemenea, sigură pe ea. A doua, umpic supraponderală în zona mediană, cu un zîmbet de copil. Costumați tradițional, au tras niște geamparale ca la nunta primarelui din Ceatalchioi. Era foarte cald, astfel că, fetele s-au schimbat în ținută lejeră și au îndemnat lumea la dans. Reacția publicului, romîn în proporție de 80 la sută, a fost foarte timidă. A ieșit la dans, cum altfel, aparținătoarea cu ăla micu. Din cînd în cînd se mai ridicau de la masă și sexagenarii ce își impuneau dominația cu eleganța lor firească. Un chelner a dansat ceva bărbătesc în mijlocul unui cerc de foc, astfel că, atmosfera duhnea a testosteron neconsumat. O pereche de la masa senectuților a interpretat un dans magnific. Un el și o ea, un scaun și un întreg dialog dansant între aceștia. Părea că totul merge okey și chiar dacă artisticul era vag conjunctural, efectul asupra publicului era garantat. În momentul în care ritmul s-a mai apropiat cu cinci octave de cel oriental, maneloizdele made in romînia și-au repezit șuncile pe ring începînd să se miște languros și subversiv ca la o nuntă cu manele din extracarpaticul contemporan. Dacă îndrăzneai un exercițiu de imaginație și judecai imaginea de ansamblu după coregrafia imbecilă a romîncelor noastre (frumoase și inteligente), în locul tipului cu buzuki vedeai un manelist cu dinți mari, buze scurte și o burtă indecent revărsată peste turul unui patalon de firmă. Grecii au încercat să danseze așa cum se dansează dar, maneoizdele erau deja la punctul critic al orgasmului coregrafic, așa că, grecii s-au retras cu un aer de non-combat aristocrat, lăsînd ringul șuncilor mioritice peste care vreo doi chelneri au început să arunce cu șervețele. Corect, de ce naiba să strici farfurii pe niște cățele în călduri !

[HHR]

Vizual, fără partea cu ale nuastre:

[Silviaaa]

Cat de mult au crescut preturile la taverne fata de anul trecut ? Ma gandeam daca mai trebuie sa pun ceva banuti deoparte sau ne descurcam cu ce avem

[HHR]

Este axiomatic faptul că raportul dintre grecii muncitori și cei mai puțin muncitori este subunitar. Domnul Țiknas face parte din prima categorie și să-i dea Domnul sănătate că bun expresso face. În fiecare dimineață, cam pe la ora la care trece vidanja pe mica stradă comercială din Potos să-și facă datoria ei sfîntă de vidanjă comunală, ajung la patiseria domnului Țiknas. Domnul Țiknas se ridică din spatele tejghelei, zîmbește larg și mă întreabă: two expressos with lot of sugar and milk ? Yes, zic și vrednicul patiser începe să mînuiască dibaci aparatul de făcut cafele. Costă un euro douăzeci bucata. Cînd nu am ochelarii la mine îi întind mîna cu tot măruntul și îl las să-și aleagă cei doi euro și patruzeci. Zîmbesc jenat și spun că nu am ochelarii la mine. În afară de asta, nu m-am obișnuit cu monedele europene, unde mărimea și greutatea nu întotdeauna este proporțională cu valoarea. Domnul Țiknas zîmbește și își alege monedele care, însumate, dau doi euro patruzeci. Trag un thank you și un bye bye în așteptarea următoarei dimineți, cu același ritual al cafelei cumpărate de la patiseria lui Țiknas. Cred că am stabilit cu el o relație drăgălașă și principială și aș fi dezolat să descopăr că acest sentimentalism estival nu este reciproc. Aș fi vădit jenat să aflu că în spatele zîmbetului matinal al domnului Țiknas se află gînduri negative. Spre exemplu, cînd apar în patiserie, să gîndească:

”Uite, iar a apărut ciudatul ce își fixează ceasul după vidanja comunală ! Sigur vrea două cafele cu mult zahăr și lapte și și-a uitat, ca de fiecare dată, ochelarii acasă, așa că, trebuie să sap prin mărunțișul din palma lui. Ce naiba nu se duce la un tonomat de cafea? Vrea să fie servit, nesimțitul !”

Și un flauăr pauăr de la San Antonio (Maria zice că e fructul pasiunii):

[demential]

Cu scuzele de rigoare ca n-am postat zilnic, profit de ocazia revenirii in tara (obosit si stresat, cade obicei...) si o sa rup nitel banda Digi cu niste poze de live proaspete, de zilele astea, cand banda thassiana imi permitea a urca doar 1poza/15minute si ma lua somnu' cu telefonul in mana...

[HHR]

Au matin: plajă la san antonio, umpic de fîțîială, prînz în aceeași locație. Seara, vizită la Panagia pentru cumpărat măsline și oloi. Am intrat la magazinul fabricii Sotirelis și l-am întrebat pe tipul îngropat în cutii de ulei de măsline: do you have olive oil ? Acela se prinde și zice No !
http://www.sotirelis.gr/ro/olive-oil-mill