Forum Thassos | Forum Grecia

de **damblagiu** » Mie Mar 04, 2015 3:10 pm

Deschid acest topic cu rugamintea ca cei care au trait evenimentul respectiv sa povesteasca din cele traite atunci. Multumesc

de **AlinE** » Mie Mar 04, 2015 3:42 pm

eu nu pot sa spun decat ceea ce mi-au povestit altii. Pe mine m-au lasat in pat, in casa, si toata lumea a fugit in curte cand a inceput cutremurul. dupa ce s-a terminat si-au adus aminte si de mine. eram sub pat.

de **HHR** » Mie Mar 04, 2015 5:56 pm

Eram la Arad, prin clasele primare. S`a simtit foarte atenuat. Imi amintesc ca era, la romani, un film bulgaresc. La un moment dat s`a intrerupt transmisia si dupa vreo doua ore am aflat ca Bucurestiul este la pamant. A doua zi, vestile, puse cap la cap, au conturat adevarata dimensiune a trgediei.

de **damblagiu** » Mie Mar 04, 2015 9:25 pm

Am sa povestesc eu ce am trait in seara aia si ziua urmatoare. Ca un facut in seara aia am intrat mai devreme in casa. Locuiam intr-un apartament situat la parterul unui bloc de 4 etaje. Intr-adevar, era un film bulgaresc la tv, film la care se uita sora mea. Mama se dusese la culcare iar tata nu era in localitate. Am ramas si eu sa vad despre ce e vorba in film, moment in care a inceput cutremurul. Nu mai prinsesem eu asa ceva, dar fiind mai iute la minte mi-am dat seama imediat despre ce e vorba. Sora s-a repezit la tv sa-l tina, ca era la un pas sa cada de la locul lui. M-am repezit la usa de la intrare am deschis-o gandind ca se poate bloca si am strigat la sor-mea cat am putut de poruncitor sa se care afara. Am deschis usa de la hol si am strigat tot asa poruncitor la mama sa iasa afara. La vremea respectiva, mama avea o geanta in care tinea actele de la casa, carnetele de cec, si tot felul de acte importante pe care o lua cu ea atunci cand pleca mai mult timp din localitate. Se repezise sa ia geanta pe care nu mai stia unde o pusese. Cutremurul incepuse sa-si arate forta. Atunci am trait cele mai inspaimantatoare momente din viata mea si am trecut prin multe de-a lungul timpului. Secundele se transformasera in minute. Auzeam bataile inimii ca niste lovituri de gong si ca intensitate si ca frecventa. Tineam usa sau ma tineam de usa, nu mai stiu ce faceam si incepuse blocul sa se balanseze pe directia stanga dreapta fata de mine. Cand se apleca spre stanga ma aplecam si eu zicand ca se prabuseste peste mine pe partea mea dreapta si tot asa. Strigam la mama sa o lase dracu de geanta si sa iasa afara. Blocul se apleca in partea cealalta si traiam acelasi sentiment ca... gata. Resuflam usurat cand o lua in sens invers pana depasea verticala si o lua in sens invers. Scartaiau peretii sinistru de tot . Se auzea un sunet foarte jos ca frecventa si foarte puternic, sunet pe care nu l-am mai auzit never de atunci.

Va urma

L.E. E scris direct si foarte rapid fara recitire asa ca daca gasiti greseli sau fraze prost organizate scuze

de **damblagiu** » Mie Mar 04, 2015 10:46 pm

Revin. Am uitat sa spun ca inainte cu cateva zeci de secunde de inceperea cutremurului cei de la centrala CET sud (parca asa ii spunea) au eliberat aburul sub presiune care genera un fel de suierat puternic. Nu stiu daca a fost intamplare sau au fost avertizati intr-un fel. Curentul s-a oprit chiar in momentul declansarii cutremurului si toata actiunea de care v-am povestit se intampla pe intuneric. Sa continuam! Cum stateam eu agatat de usa de la hol si asteptand sa vad pe care parte se prabuseste blocul peste mine o simt pe mama apropiindu-se. Ii fac loc sa se strecoare pe langa mine si trecem in sufragerie, ca pe vremea aia nu aveam living, dupa care iesim intr-un hol mai mic. Fiecare pas parca dura o vesnicie. Cu spaima in suflet si aproape luand-o pe mama pe sus am iesit in holul blocului dupa care am iesit afara. Acolo erau iesiti o mare parte din vecini. Mi-am revenit din excesul de adrenalina provocat de cutremur si am inceput sa privesc viata in stilul meu. L-am vazut pe vecinul Vasile care iese cu copilul de 4-5 ani in brate si de pe cele 3 trepte de la intrarea in bloc il arunca pe alee dupa care se arunca peste el de parca eram bombardati. Am strigat, Dom Vasileeee scoala de acolo ca vine blocul peste voi. S-a ridicat bietul om speriat si sa adapostit in Trabantul familiei. Cam cand am iesit eu cu mama din bloc se oprise cutremurul. Continuau sa iasa vecinii care locuiau la etajele superioare, imbracati care mai decare mai sumar.
Iese si fata cea mare a doamnei Popescu. Toti din bloc eram indragostiti de ea ca respirase foarte mult la viata ei. Era imbracata intr-o camasa de noapte semitransparenta care lasa se se vada rezultatul respiratiei. Biata de ea era speriata rau. Tremura si plangea. M-am gandit sa ma duc sa o strang in brate ca sa o linistesc dar imi era cam jena. Era ceva mai mare. Ezitarea mea m-a costat caci ruda de la tara a lui nea Gelu de la trei se repede si face fix acelasi lucru la care ma gandisem eu. Acum asta e! Le-am luat pe mama si pe sor-mea si le-am bagat in Dacia familiei. M-am suit la volan. Mama a gandit ca ne adapostim acolo dar eu am pornit motorul si am plecat la un tur de cartier sa vedem daca blocurile rudelor au ramas in picioare. Permis de conducere nu aveam dar aveam peste 2000km pe strazile Bucurestiului si soselele patriei. Saraca mama a inlemnit de frica. Am facut turul de recunoastere intr-o tacere totala a mamei. Cand am ajuns inapoi acasa s-a dezlantuit. Sperietura si teama sa nu imi distraga atentia de la condus a facut-o sa nu se manifeste. In momentul cand am bagat masina in locul de parcare a inceput sa-mi care palme peste ceafa. Pe vremea aia masinile nu aveau tetiere, asa ca ceafa mea era expusa in totalitate loviturilor ei. Am coborat si m-am refugiat in spatele masinii. S-a potolit si au ramas amandoua in masina. M-am dus sa vad ce se mai intampla pe aleia din fata blocului. Toti vecinii erau afara. Venise cineva cu o lanterna mai puternica si lumina fatada blocului in cautarea de fisuri si dizlocari de pereti. Nu se vedea mare lucru. Cam la o ora de la terminarea cutremurului au inceput sa vina oameni din centru si am inceput sa aflam ca a cazut blocul Dunarea, Scala, Casata si blocul (nu mai stiu cum se numea barul de la parter care da si numele blocului) in care locuia Toma Caragiu. Atunci am inceput sa realizez dimensiunea cutremurului.

Va urma

de **demential** » Mie Mar 04, 2015 11:00 pm

piele de gaina. groaznic. din fericire nu ma nascusem inca. sper sa nu prind si eu asa ceva.
felicitari damblagiu pentru povestire si ... imi pare rau ca a trebuit sa suportati aceasta calamitate a naturii ...

de **damblagiu** » Mie Mar 04, 2015 11:10 pm

demential scrie:sper sa nu prind si eu asa ceva.
...

Ai prins Dementiale doua aproape tot asa de puternice dar mult mai scurte. Aveai intre 3 si 5 ani

de **damblagiu** » Mie Mar 04, 2015 11:27 pm

Se pare ca eu sunt singurul care am fost constient la cutremur. Pe doamne le inteleg, ca nu vor sa-si divulge varsta, dar pe domni......!

de **HHR** » Joi Mar 05, 2015 8:39 am

damblagiu scrie:Ai prins [...] doua aproape tot asa de puternice dar mult mai scurte. i

Daca pe cel mare l`am "ratat' din motive de distanta, pe cele doua le`am prins in vecinatatea judetului Vrancea; ultimul la etajul sapte; senzatia ce te copleseste este cea a dilatarii timpului (desi miscarile telurice nu au o durata prestabilita). Te rogi sa se termine in timp ce imobilul se leagana cu o amplitudine crescanda iar vuietul ce se aude din directia Dunarii este horror.

de **kerkyra** » Joi Mar 05, 2015 9:20 am

Hai ca nu ne ferim chiar asa sa ne aratam varsta, doar ca nu am acelasi talent de a povesti

Si eu imi amintesc cutremurul, locuiam in Ploiesti, intr-un apartament la etajul 3. Tocmai facusem baie, la televizor era Dulce si amar, parca, film bulgaresc. Mi-amintesc cand a inceput zguduiala, s-a stins lumina, am iesit cu parintii in usa, sub cadrul usii, nu am iesit pe scara (tatal meu era inginer constructor in domeniul rezistentei, stia locurile vulnerabile, cunostea si structura blocului), imi aduc aminte clar cum se misca blocul, intunericul, stiu ca am s tipat la un moment dat dar apoi m-am linistit. La final am iesit afara, iesisera toti vecinii, celor de la balcon le intrase in casa tencuiala de la o casa vecina. Mi-amintesc ca unei doamne i se rasturnase biblioteca. Am intrat mai tarziu in apartament, am stat la lumina unei lampi de camping. Am vazut apoi la Valea Calugareasca blocuri cazute unde etajul 1 ajunsese efectiv pe pamant, strivind parterul. Am ramas de atunci cu teama, am mai prins si alte cutremure, dar senzatia aceea ca nu te poti pune cu natura e coplesitoare

de **sorindrag** » Joi Mar 05, 2015 9:47 am

Se pare ca eu sunt singurul care am fost constient la cutremur. Pe doamne le inteleg, ca nu vor sa-si divulge varsta, dar pe domni......!

domni asteptau mai intai sa citeasca productia initiatorului si apoi sa-si depene amintirile
eram elev de liceu si locuiam in Bucuresti, unde locuiesc si acum intr-un bloc de 4 etaje la parter, iar in seara lui 4 martie 77 ma aflam in pat in fata televizorului rusesc TM3 la care abia incepuse filmul bulgaresc Dulce si Amar
la 21,20 a inceput marea zgâlțâiala care a debutat mai întâi cu o puternica tasare; practic țopăiam cu patul prin casa împreuna cu toată mobila din dotarea sufrageriei unde-mi amenajasem camera mea
O data cu începutul cutremurului s-a auzit un vuiet,..... un uruit! zgomot greu de descris dar foarte puternic, acompaniat de scrâșnetul armaturilor plăcilor prefabricate din care este făcut blocul
dupa cateva secunde a inceput si leganatul si cum din patul meu se vedea afara am vazut blocul de 10 etaje de vizavi cum se apleaca spre mine. Una peste alata s-a oprit si curentul asa ca lumina ioc,astfel se intruneau toate elementele pentru un scenariu de film horror!
dupa ce zgaltaiala s-a terminat am iesit si noi afara eu cu parintii si bunicii, tare faza ca noi de la parter am fost ultimii iesiti din bloc, chiar si cei din blocul de 10 etaje de vizavi erau adunati pe spatiul verde dintre blocuri. Afara era o noapte racoroasa de martie cu o luna plina imensa. pana dimineata au mai urmat niste replici, uni simtindu-le alții nu. Ce a urmat am văzut cu toții la tv; ce ma marcat pe mine pentru restul vieții a fost imaginea ruinelor asociata cu mirosul pătrunzător de var ne stins amestecat cu formol care a dominat centrul orasul mai mult de 1 luna pana cand tot molozul a fost carat iar in locul vechilor cladiri au aparut santierele noilor.
orasul s-a refacut rapid primavara lui 1978 ne mai amintind de sinistrul evenimentul doar in reportajele telejurnalelor si a placilor comemorative
Urmatoarele cutremure m-au prins tot in pat dar de data asta dormind, despre ele afland doar a 2 a zi le la colegii de serviciu :lol:

!

de **teo** » Joi Mar 05, 2015 11:29 am

desi era trecuta ora la care trebuia sa merg sa dorm, eram treaz, in fata televizorului, povestind cu maica-mea despre evenimentul ce urma a doua zi si pe care-l asteptam extrem de emotionat: urma sa fiu facut pionier :lol:

cand au inceput zgaltaiturile(la medias nu s-a simtit atat de tare ca in bucuresti), mama tinea televizorul iar eu ficusul. cand s-a terminat, m-am dus la bunici si i-am trezit sa le zic ca a fost cutremur: "mosule, hi scoala-te c-o fo' cutremur, noa". bunica-mea a sarit speriata din pat da' mosu' meu mi-a replicat: "calce-ti cutremuru' ma, meri iute ma la culcare, ca te bate mama-ta dimineata ca nu te poti trezi sa meri la scoala!" dupa care si-a potrivit perna si si-a continuat somnul.
a doua zi n-am mai fost facut pionier, s-a amanat cu vreo luna :evil:

de **AlinE** » Joi Mar 05, 2015 1:06 pm

damblagiu scrie: ... si blocul (nu mai stiu cum se numea barul de la parter care da si numele blocului) in care locuia Toma Caragiu. ...

Blocul Continental in care si-au gasit sfarsitul, printre altii, Toma Caragiu si Alexandru Bocanet.

de **damblagiu** » Joi Mar 05, 2015 8:43 pm

Am pornit insotit de un vecin la pas prin cartier si am vazut lume f speriata. Isi scosese paturi si dormeau pe spatiul verde dintre blocuri. Refuzau sa intre in casa. Am vazut chiar si un incendiu stins de vecini,asa ca pompierii doar au constatat cauza incendiului. Vestile care veneau din centru erau din ce in ce mai inspaimantatoare. Aparate de radio nu existau din cauza lipsei de curent. Nu o sa va vina sa credeti cei tineri, dar la vremea aia nu erau montate pe autoturisme aparate de radio sau alte aparate producatoare de sunete. Criza comunismului facea ca bateriile electrice pt aparatele de radio portabile (tranzistoare) sa nu se gaseasca aproape deloc. In periplul nostru prin cartier am intalnit 2-3 grupuri de oameni care aveau privilegiu de a asculta la un radio portabil. Singurul post care mai difuza stiri despre cutremur erau Europa Libera si Vocea Americii. Culmea era ca eu care locuiam la 3-4 km locul respectiv sa capat informatie despre el tocmai din Germania. Si tot pt cei tineri la vremea respectiva nu existau telefoane mobile, iar ca sa poti vorbi cu cineva din alta tara trebuia sa suni in centrala sa dai centralistei numarul de telefon unde vrei sa suni si intr-o ora, doua te sunau si iti faceau "ei" legatura cu numarul respectiv. Nu indrazneai sa vorbesti orice si cu oricine ca imediat apareau "baietii veseli" si te saltau. Deci, informatiile noastre nu veneau de la posturile de radio romanesti unde canta obsesiv muzica sinfonica trista, veneau din Germania de la Europa Libera si Vocea Americii. Si sa asculti asa cu lume de fata era periculos in anii aia. A doua zi erai chemat la Securitate sa dai declaratie ca ai incalcat legea. De asta mi-au ramas in minte grupurile alea mari de oameni adunate in jurul unui "tranzistor" ascultand posturi de radio interzise. Pt. cateva ore frica de Securitate fusese invinsa. Cred ca atunci oamenii au vazut puterea lui Dumnezeu sau a naturii, cum vreti sa-i spuneti si instinctiv realizasera ca asta e singurul lucru de care trebuie sa te temi in viata. Spre dimineata am intrat in casa, iar pe la ora 7 mama a plecat spre locul de munca iar eu cu sora catre scoala. Ore nu s-au tinut. Toti povesteau ce au trait. Profesorii, cum e si firesc erau mult mai speriati decat noi. Inconstienta tineretii. Angi, profa de Tehnologie nu se mai putea opri din plans, dar statea cu noi in clasa. Spunea ca-i e mai bine acolo. Pe la ora pranzului am plecat cu un grup de colegi in centru si undeva in cartierul Militari unde cazuse un bloc OD7 parca. Atunci am vazut adevarata fatza a cutremurului. Erau baraje de politie care nu te lasau sa treci, dar cunoscand f. bine zona (cu trei ani inainte ma mutasem cu locuinta de acolo) am reusit sa ajung destul de aproape de locurile respective. Privelistea era groaznica. Asta o sa povestesc cu alta ocazie.

Cred ca Va urma