Cu si despre copiii nostri sau ai altora

[HHR]

I.A.C.R.S.
https://dinoffside.wordpress.com/2016/09/26/i-a-c-r-s/
Asa a spus doctritza de familie dupa un consult temeinic al celui mic. Are I.A.C.R.S., iacerese. Chiar si ebola suna mai uman si mai simplu. A inceput sa ne explice cum trebuie sa tratam afectiunea. Terapie complexa cu o sumedenie de substante. Siropuri, siropeluri, aerosoli, toaleta nazala de patru ori in zi, ceva pentru imunizare, niste glicerina boraxata, un antibiotic usor, niste vitamina C, niste pufuri pentru gat (uz intern), evitarea expunerilor la aer rece, sosetele cu spirt/otet pentru episoadele febrile sustinute de miste supozitoare gelatinuase, ceva pe baza de efedrina pentru episoadele cu obstructie nazala severa si aerosol in timpul somnului. Schema de tratament parea mai incurcata decat quadratura cercului. Am plecat de la farmacie cu rucsacul plin si o sacosica pe jumate plina. Am ajuns acasa si am declarat casa in carantina. Nimeni nu intra, nimeni nu iese. Am facut provizii de alimente pentru patru zile. Mi-am luat concediu fara plata si am googalit iacereseul infectie acuta a cailor respiratorii superioare, adica, rosu in gat.

[damblagiu]

Bai astea mai purii de p'aici, mai tineti minte in copilarie cand faceam rost de un bulgare de carbid, il puneam intr-o balta din curtea scolii, puneam peste el o cutie de conserve gaurita cu un cui si cu un bat apropiam o flacara de gaura respectiva? Bubuia si o arunca in slava cerului. Se mai intampla cate un accident si mai era cate unul lovit, dar se spala cu apa rece si-i trecea. Acasa spune ca a cazut, caci alfel il snopea taica-sau in bataie. Acum, slava domnului copii sunt feriti de asemenea accidente. Fac experientele astea pe calculator. De ce oare poarta ochelari majoritatea din frageda pruncie?

[pozeDECAT]

Eu mai tin minte si cum indopam un injector de camion cu fosforul de la cateva bete de chibrit. Pe urma, cu un cui indoit actionat de o guma taiata dintr-o anvelopa sau dintr-o manusa de electrician pocneam de sarea cuiul cateodata. Asa cum mai cumparam miniu de plumb cu pulbere de bronz-aluminiu, le amestecam bine, puneam cateva pietricele si le ambalam strans intr-o punga legata cu banda izolatoare (aia de carpa impregnata) apoi le tranteam tare de pereti. Ce pocnituri ieseau! Si ce pete oribile pepereti in urma exploziei ... Mici teroristi.

[iuliangrecu]

I.A.C.R.S.
https://dinoffside.wordpress.com/2016/09/26/i-a-c-r-s/
Asa a spus doctritza de familie dupa un consult temeinic al celui mic. Are I.A.C.R.S., iacerese.
Am ajuns acasa si am declarat casa in carantina. Nimeni nu intra, nimeni nu iese. Am facut provizii de alimente pentru patru zile. Mi-am luat concediu fara plata si am googalit iacereseul infectie acuta a cailor respiratorii superioare, adica, rosu in gat.

Cum ati trecut peste asta, ati trecut?

[iuliangrecu]

Motivationale pt ca, tantrums, peri albi, etc etc..

“La final, nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din acei ani.” – Abraham Lincoln.
“În creşterea unui copil cheluieşte-ţi jumătate din bani şi de două ori pe atât timp.”
“Unora le pasă prea mult. Cred că asta se numeşte dragoste.” – A.A Milne
“În lume, există un singur copil frumos şi fiecare mamă(tată) îl are”. – proverb chinezesc.
“Părinţii m-au învăţat că pot să devin în viaţă cine vreau. Şi eu am vrut să devin Batman”.
“Cea mai mare fericire este fericirea familiei.”-Joyce Brothers
“Dacă copilul tău nu te-a urât niciodată, înseamnă că nu i-ai fost părinte.”- Bette Davis
“Nu există părinte perfect, însă, încearcă să fii unul adevărat.” – Sue Atkins
“Copiii au nevoie de dragoste chiar şi atunci când nu o merită.” – Harold Hulbert
“Copiii învaţă să zâmbească de la părinţii lor.” – Shinichi Suzuki
“Copiii au mai mare nevoie de prezenţa ta decât de cadourile tale.” – Jesse Jackson
“Copiii vor face dragostea mai puternică, zilele mai scurte, nopţile mai lungi, conturile mai mici, familia mai fericită, trecutul uitat şi viitorul să merite trăit din plin.”
“Ce înseamnă o investiţie bună? Du-te acasă mai devreme şi petreceţi după-amiaza jucându-te cu copilul tău.” -Ben Stein
“În parenting, nu sunt răspunsuri simple. Din instinct vei face lucrurile foarte bine şi toate se vor întâmpla aşa cum trebuie să se întâmple.
Fă tot ce poţi! Toată lumea trece prin momente dificile. Cu toţii trecem prin bucurii şi necazuri dar este cea mai frumoasă călătorie.”

http://taticool.eu/trage-aer-piept-frun ... -ai-acasa/

[damblagiu]

Daca tot stau in casa doborat de o raceala, cu 40 temperatura am sa povestesc o intamplare.
Eu cred ca grija exagerata fata de copil ne lasandul sa se expuna pericolelor minore ascunde si un pic de egoism. E mai simplu sa nu fie copilul in pericol decat sa stai tu cu inima stransa. De ce sa-l lasi sa se joace singur in fatza blocului, iar tu sa stai in casa cu inima cat un purice, cand e mai comod pt tine sa-l sti in siguranta in fatza calculatorului!?
Cu ceva timp in urma eram pe malul unui rau la un gratar, cu copiii si ceva prieteni. In paraul de munte bagasem o sacosa cu ceva beri si alta cu un pepene sa se raceasca. La un moment dat au dat aia drumul la baraj si a inceput sa vina apa mare. Am facut niste calcule cateva secunde in minte, dupa care am strigat la fiul meu, fugi si scoate sacosele din apa. A intrat, a luat sacosele dar pietrele fiind alunecoase l-a luat apa cu sacose cu tot. I-am strigat, daca dai drumu la sacose sa nu mai iesi din apa! Cei care erau in jur m-au privit cu ura si se panicasera, numai sotia ma privea cu dragoste. Copilul avea cca 12-13 ani. A reusit sa iasa la mal la vreo suta de metri mai in aval cu sacose cu tot. Socoteala de care vorbeam a fost simpla. La 4-5 sute de metri mai jos era un fel de lac de acumulare unde se varsa paraul asta si unde apa se domolea. Copilul ala practica polo din frageda pruncie si lui ii era mai usor sa mearga inot decat sa umble . La polo nu se inoata ci se lupta cu adversarul sa nu te bage sub apa. De afara lupta asta subacvatica nu se vede. Mai iese cate unul, cand si cand in fundul gol cu slipul rupt. Asta e motivul principal pt care poloistii poarta slipi f stransi si bine legati cu bracinarul. De lovit de pietre, mai mult decat niste julituri si contuzii minore nu putea sa capete. Am stat cu inima stransa tot timpul dar nu am lasat sa se vada asta, mai ales in fatza lui. L am urmarit de la distanta gata sa intervin in caz de ceva.
Peste ani am discutat cu barbatul, numit copilul meu de faza asta. Mi-a zis ca era f mandru cand se intorcea cu sacosele in mana pe mal printre ceilalti oameni care-l priveau si mi-a dat incredere in mine mai mult decat faptul ca iesisem golgheter national. Reusisem sa fac ceva pt el, dar cu spaimele de rigoare prin care trecusem. Ar fi fost mai lejer pt mine sa ma duc sa le iau eu, sau sa-l trimit sa le adune mai in aval.

[mischaela]

offff ... si eu doar voiam sa povestesc cum a venit fii-mea fericita aseara ca au laudat-o doi baieti "smecheri si cu muschi" ca bagat doua goluri din patru ... evident ...la polo
...
in alta ordine de idei, buna povestea, si eu fac parte din parintii anticocoloseala si cu fata crescuta mai in mod spartan ...

[damblagiu]

offff ... si eu doar voiam sa povestesc cum a venit fii-mea fericita aseara ca au laudat-o doi baieti "smecheri si cu muschi" ca bagat doua goluri din patru ... evident ...la polo
...

Go!

[HHR]

Daca tot stau in casa doborat de o raceala, cu 40 temperatura am sa povestesc o intamplare.
Eu cred ca grija exagerata fata de copil ne lasandul sa se expuna pericolelor minore ascunde si un pic de egoism. E mai simplu sa nu fie copilul in pericol decat sa stai tu cu inima stransa. De ce sa-l lasi sa se joace singur in fatza blocului, iar tu sa stai in casa cu inima cat un purice, cand e mai comod pt tine sa-l sti in siguranta in fatza calculatorului!?
Cu ceva timp in urma eram pe malul unui rau la un gratar, cu copiii si ceva prieteni. In paraul de munte bagasem o sacosa cu ceva beri si alta cu un pepene sa se raceasca. La un moment dat au dat aia drumul la baraj si a inceput sa vina apa mare. Am facut niste calcule cateva secunde in minte, dupa care am strigat la fiul meu, fugi si scoate sacosele din apa. A intrat, a luat sacosele dar pietrele fiind alunecoase l-a luat apa cu sacose cu tot. I-am strigat, daca dai drumu la sacose sa nu mai iesi din apa. Cei care erau in jur m-au privit cu ura si se panicasera, numai sotia ma privea cu dragoste. Copilul avea cca 12-13 ani. A reusit sa iasa la mal la vreo suta de metri mai in aval cu sacose cu tot. Socoteala de care vorbeam a fost simpla. La 4-5 sute de metri mai jos era un fel de lac de acumulare unde se varsa paraul asta si unde apa se domolea. Copilul ala practica polo din frageda pruncie si lui ii era mai usor sa mearga inot decat sa umble . La polo nu se inoata ci se lupta cu adversarul sa nu te bage sub apa. De afara lupta asta subacvatica nu se vede. Mai iese cate unul, cand si cand in fundul gol cu slipul rupt. Asta e motivul principal pt care poloistii poarta slipi f stransi si bine legati cu bracinarul. De lovit de pietre, mai mult decat niste julituri si contuzii minore nu putea sa capete. Am stat cu inima stransa tot timpul dar nu am lasat sa se vada asta, mai ales in fatza lui. L am urmarit de la distanta gata sa intervin in caz de ceva.
Peste ani am discutat cu barbatul, numit copilul meu de faza asta. Mi-a zis ca era f mandru cand se intorcea cu sacosele in mana pe mal printre ceilalti oameni care-l priveau si mi-a dat incredere in mine mai mult decat faptul ca iesisem golgheter national. Reusisem sa fac ceva pt el, dar cu spaimele de rigoare prin care trecusem. Ar fi fost mai lejer pt mine sa ma duc sa le iau eu, sau sa-l trimit sa le adune mai in aval.

De regulă, după o fază ca asta, mamele nu mai fac sex două luni (cu tatăl natural al copilului) şi duc copilul la psiholog pentru terapie.

[damblagiu]

De regulă, după o fază ca asta, mamele nu mai fac sex două luni )cu tatăl natural al copilului) şi duc copilul la psiholog pentru terapie.

Asa e. Dupa faza asta nu am facut decat dragoste

[HHR]

nu ştiu ce e aia.

[damblagiu]

si eu fac parte din parintii anticocoloseala si cu fata crescuta mai in mod spartan ...

Asta nu e mod spartan ci mod normal, natural. Calea pe care a luat-o modul de a creste copilul a determinat ca normalitatea sa devina anormala. Parerea mea

Totul a inceput de cand s-au desfintat batatoarele de covoare din spatele blocurilor

[damblagiu]

nu ştiu ce e aia.

Imi pare rau. Nu te pot invata. Nu ma lasa convingerile

[mischaela]

si eu fac parte din parintii anticocoloseala si cu fata crescuta mai in mod spartan ...

Asta nu e mod spartan ci mod normal, natural. Calea pe care a luat-o modul de a creste copilul a determinat ca normalitatea sa devina anormala. Parerea mea

Totul a inceput de cand s-au desfintat batatoarele de covoare din spatele blocurilor

cine zice ca s-au desfiintat?

poate covoarele ... dar sfantul batator?

[HHR]

Io cred că e bun echilibrul între afectivitate şi duritate. La noi e simplu, ea este hipearfectivă iar eu sunt la nivelul de jos al afectivităţii (nici musca nu se aşează pe mine), un echilibru perfect care, în cele din urmă, va asigura prodcuşlor de concepţie o evoluţie favorabilă. De exemplu, de moş nicolae am fixat un target de cadouri în valuare de 80 lei. Din 80 lei am rezolvat pe ăla micu, aparţinătuarea şi pe ăla mare. De 100 lei am comandat cărţi pentru noi.