de damblagiu » Lun Dec 21, 2020 3:16 pm
Ajuns acasă, după mulți kilometri parcurși mai mult în fugă, deschise radioul pe Europa Liberă. Acolo află că la Intercontinental e ridicată o baricadă și manifestările continuă. Nu știa ce să facă. S-ar fi dus acolo, dar lasa acasă o soție care născuse cu trei săptămâni în urmă. Era speriată, nu știa ce se întâmplă și care trebuia să mai aibă grijă și de doi copii. Asta ar mai fi trebuit, să plece soțul în miez de noapte. Peste toate astea nu avea certitudinea că până va ajunge el acolo va mai găsi ceva. Se îndoia și de informațiile de la Europa Liberă. Ei aveau tot interesul să incite populația la revoltă. La telefon sub nici o formă nu putea discuta cu cineva despre asta. Îi mai rămânea să aștepte dimineața ascultând la radio.
Îi încolți în minte un plan. Dacă se va duce direct la Inter, unde nu stia sigur că mai sunt sau nu manifestanți, nu facea decat să mai adauge încă o persoană grupului de acolo. Se va duce la serviciu, unde spera să convingă mai mulți colegi să meargă la Inter.
A plecat imediat ce s-a făcut ziuă. La birou era o atmosferă apăsătoare. Veniseră cu mult mai devreme decât în mod normal. Toți așteptau ceva. Turnatorii, să înabușe ceașcă mișcarea. Alții să se termine cumva, dar să fie iarăși liniste, iar cei mai mulți să pice Ceaușescu. La momentul respectiv nici nu se gandeau la “ Jos Comunismul” .
Începu să vorbească celor din jur despre ce a văzut cu o seară înainte. Despre ce să întâmplat în estul Europei în ultimele luni și despre tot felul de chiestii din astea spunandu-le că fără o ieșire în stradă a populației nu se poate face nimic orice s-ar încerca. Atunci a aflat că au fost încuiate porțile intreprinderii și nu mai e lasat nimeni să iasă. De asemenea secretarul de partid al intreprinderii le “trasase sarcini” șefilor de compartimente să facă liste cu cei ce lipsesc și cei ce vor pleca înainte de terminarea programului. Astea l-au îndârjit și mai tare. Voia cu orice risc să ajungă în Piața și să strige, jos Ceaușescu, jos, criminalul și alte lozinci care acum par banale dar care până atunci erau imposibil de strigat fără a suporta repercursiuni grave. A aflat că figura pe una din listele alea și era cap de lista sub titulatura de agitator. Nu-l mai interesu răfuieli cu persoane din astea “mici” El voia să ajungă în Piață.
A reușit să convingă vreo zece colegi. Au hotărât să meargă spre Militari unde erau mai multe platforme industriale și să adune mai mulți oameni, dupa care să meargă în Piață. În drum s-au întâlnit cu mai multe grupuri care mergeau și ei în Piață. Încet, încet s-a format o coloană destul de consistentă. Avea în suflet bucurie și speră că Ceaușescu va pica, mai ales că în baza listei respective nu ar mai fi văzut lumina zilei mulți ani de acum încolo. Soția ar fi fost “convinsă” că nu a fost căsătorită niciodată. Cand au ajuns pe bulevard, în Militari au întâlnit o coloană imensă de manifestanți. S-au alăturat și ei. Pierduse deja comanda, pe unde să se deplaseze. Urmau coloana. Se auzea ca pe stadion din multe mii de piepturi, Jos Ceaușescu. Răsuna așa de tare între blocurile de pe bulevard. Era așa de frumos! Era dimineața zilei de 22 decembrie.
Ce crezi bre, că englejii ie proști!?