Jocuri ...

[HHR]

Nu pun la îndoială faptul că nu aţi fi persoane serioase care au depăşit stadiul copilăriei.
Totuşi, ce jocuri mai jucaţi ?
Şah, table, ţintar, ics şi zero ... şamd.
Aici e locul confesiunilor !
Decartaţi fără teamă că tot uameni serioşi rămîneţi !

Mi-au fost indiferente jocurile de societate, jocurile care antamează mai mult de două persoane. Cînd eram copil am jucat cu vecinii de la bloc șeptică, 66, renț, macaua …etc, cu diferite tipuri de cărți, din alea cu dubă, roșu, verde sau pică, inimă roșie, caro. Pe la cinșpe ani am încetat cu asemenea jocuri. Mi se păreau cronofage. Pe la douzecișiceva de ani un prieten a promis că ne învață brigi. Eram luat cu prima nevastă și am pus botul la vrăjeală. Am mers la dînșii și am stat să vedem ce înseamnă brigiul. Era un joc prea complicat, un joc ce cultivă interdependența și echipa în sens restrîns. Io trebuia să-mi dau seama ce cărți are adversarul din modul în care licita și trebuia să transmit coechipierului ce cărţi am prin modalitatea de licitare.Prea complicat pentru mine. Ziele trecute, alături de cîţiva prieteni am descoperit un joc nou, Dixit – Odyssey.

Am fost sceptic în privinţa lui cunoscînd că apetitul propriu pentru jocuri s-a stins cu mult timp în urmă. Jocul părea simplu. Primeam şase cărţi cu diferite imagini fanteziste, potpuriuri de obiecte transfigurate de un grafician suprarealist.

Cerinţa, pentru cel care deschide jocul, este de a alege o carte (din propriile cărţi) şi de a o transpune într-un cuvînt sau expresie consacrată, astfel încît, să exprime imaginea într-un mod metaforic dar, totuşi, accesibil celorlalţi jucători. Se aşează cartea cu faţa în jos după care urmează pasul numărul doi în care fiecare jucător trebuie să aleagă, din propriile cărţi, una care să fie cît mai apropiată de definiţia oferită de deschizătorul jocului. Cărţile se aşează alături de prima carte, se amestecă şi se întorc cu faţa spre jucători. Pasul trei constă în ghicirea cărţii puse jos de deschizătorul jocului. Nu mai insist asupra calcului punctajului, e chestie de aritmetică.

Un adevărat test pentru fantezie.



Succes !

[demential]

am jucat de cateva (zeci de) ori Dixit
este absolut genial imaginatie + suspans + umor.
daca il joci de exagerat de multe ori, e posibil ca acele carti sa devina monotone, prin urmare exista si expansion pack-uri http://www.emag.ro/search/dixit .

[HHR]

eram convins că ai profil de dixit-player

[iuliangrecu]

Recunosc, de mic copil mi-au placut cartile (de joc), deci tot tacamul: "șeptică, 66, renț, macaua …etc"
Intre timp am mai dat si-n patima pc-ului, pt inceput m-am pricopsit cu un CIP03 din care scoteam fum, nu stiu cand mai dormeam din cauza lui..
Iar la momentul actual, in fiecare vinere (cu strictete), este noaptea de carti: coloniale, wist, 6-3-2-1, septica si f rar poker. Bridge nu jucam, p'ca de regula suntem cel putin 6 dependenti
Pe tel/pc nu am abs nici un joc, nu mai e timp de prostii (si m-ar manca minigrecu de viu, sa vada ca pierd timpul cu asa ceva)

[iuliangrecu]

Si-am inceput

[HHR]

În seara asta am programat o partidă de dixit. Trebuie să pregătesc cele necesare: jocul, șase kile de vin, niște pițe ...etc

[April]

În seara asta am programat o partidă de dixit. Trebuie să pregătesc cele necesare: jocul, șase kile de vin, niște pițe ...etc

Pițe?! Pițipoance?!

[HHR]

Nuuuu, pițe de mîncat, nu piți deși, cîteodată, nu strică niște pițe insuflețite.

[iuliangrecu]

Capra noua, vad inca se mai joaca..

[damblagiu]

Capra noua, vad inca se mai joaca..

Nu se mai joaca. Aia e poza de pe vremuri când nu de inventase epilatul. Cred că nici lama de ras nu se inventase.

[iuliangrecu]

Capra noua, vad inca se mai joaca..

Nu se mai joaca. Aia e poza de pe vremuri când nu de inventase epilatul. Cred că nici lama de ras nu se inventase.

Epilate, neepilate, sigur ca se mai joaca, si doar in combinatie cu lapte gros

[iuliangrecu]

Între un tzatziki, un sirtaki, etc, mai băgăm o mîna moartă