Forum Thassos – Grecia • cazare Thassos, pareri, impresii, plaje Thassos

Impresii de calatorie (18+)

Re: HHR: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Sâm Aug 27, 2016 2:46 pm

NEBUNIA CAPULUI NORD (4) … CLOAPETE, PADURI, LACURI SI OULU …
https://dinoffside.wordpress.com/2016/0 ... i-si-oulu/
Citeam undeva ca 74 la suta din teritoriul Finladei este acoperit cu padure. Acum o simt pe propria piele, pe propria retina, nebuna, a bagat verdele ca setare by default. Predomina molidul si pinul. Oricum nu-mi este clara distinctia dintre ele si le-am bagat la categoria padure. Plecam de la nenea cu casa in padure si iesim la europeana. Oprim la un loc cu masute si mancam ultima bucata de branza din piata concordiei si vreo trei rosii indecent de moi. Frecam cate un ness si scuatem harta. Teoretic ar trebui sa atingem cercul polar dar, mai bine sa nu planuim. Gasim un loc cu o gramada de clopote. Fantastic, parca era un congres al clopotelor. Mari, mici, cu inscriptii, fara inscriptii…etc. Pe o structura de lemn sunt aranjate o gramada de clopote de marimi diferite, in ordine crescatoare, cu sunete diferite. Fiecare este actionat de cate o clapeta de lemn legata cu sarma de capatul clopotului. Un fel de pianina cu clopote. Apartinatiarea ciufuleste pianina pana zic: gata. E prea dimineata si dughenele dinprejur sunt inchise. Ne pierdem printre clopote inca vreo ora.
Facem poze, incalecam europeana si punem cap compas Oulu, un fel de capitala a nordului. Ne luam cu vorba, tot felul de platitudini casnice, nu ne sare nici-un ren in fata masinii si intram in Oulu. Nu s-a terminat slujba de dimineata si strazile sunt pustii. Se aude doar tacanitul semafoarelor dotate cu semnale auditive pentru orbi. Gandul imi zboara la o pelicula sefe vazuta la unguri, in copilarie, Germenul Andromeda. Pe scurt: un satelit artificial purtand un germen (evident extraterestru) ce determina instantaneu coagularea sangelui se prabuseste intr-o localitate rurala din state si omuara toti locuitorii, adica le cuaguleaza sanjele pana la muarte. Localitatea devine pustie, doar doi savanti imbracati in costume de protectie colinda pe strazi, printre cadavre. Am aceeasi senzatie stranie. Lipsesc cadavrele. Ele sunt, de fapt, cat se puate de vii si sunt la slujba de dimineata, cu sangele in perfecta ordine. Inspectam orasul. Cand se aud clopotele, semn ca slujba s-a savarsit, strazile se populeaza si se porneste forfota de weekend. Da, e weekend, e duminica.Chiar pierdusem sirul zilelor si, cu cat inaintam spre nord, ni se zapacesc ceasurile biologice interne. Atipicul ciclului nocturn-diurn ne da peste cap organismul. Nu mai avem certitudinea orelor de masa si de somn. Ce arata ceasul nu mai coincide cu prezenta luminii si a intunericului. In fine, asta nu este o piedica insurmontabila. Terminam cu Oulu si gasim o pioneza. O bagam in cur si ii dam viteza spre cercul polar. Padure, lac, padure, lac, padure, lac ….Masini putine si reni indrazneti ce scot capul curiosi dintre coniferele de la marginea drumului.Unul intra periculos pe carosabil, dobitoc fara minte. Apas frana pentru a evita o intersectare a traseului masinii cu cel al ierbivorului. La cat e de mare ma gandesc ca urmarile nu ar fi dintre cele placute si nu as vrea sa-i scot cuastele din radiator. In plus, cine stie cat dreaqu costa un ren la astia, probabil e mai scump ca o oaie si mai ieftin decat un cerb de la noi. Irebivorul opreste si trecem cu sub treizeci la ora pe langa el. Ne priveste tamp si duios asa cum duar un ierbivor somer puate sa o faca. Clar, nu este din turma lui Mos Craciun, aia sunt destepti, zbuara, vorbesc in mai multe limbi si au contract pe perioada nedeterminata cu Mosul.
Gasim un han. Cred ca era ceva gen han, avea cateva camere la etaj, un restaurant la parter si o terasa cu cateva mese murdare, clar, e han. Tragem langa o motocicleta suparata si imensa, ciopar, are, de o parte si de alta, desage din piele roasa, nituite. Proprietarul, un biker cu pantaloni de piele si un tatooaj in forma de cruce de malta pe peptul pe trei sferturi dezgolit, incepe sa gesticuleze cu mainile ridicate la nivelul castii, modelul Wermacht. Spune vorbe de-ale lui si mimeaza ceva cu palmele ridicate si miscand din degete. E funny ! O intreb pe nevasta: ce vrea nazistul asta ? Zice: nush, puate asa se salute astia p`acilea ! Nu stiu, poate vrea sa-mi ceara o tigara. La noi. la Braila, jumate din scandaluri pornesc de la sicane in trafic si cealalta jumate debuteaza cu … da-mi o tigara. Daca nu-i dai iei bataie ca nu i-ai dat. Daca ii dai iei bataie ca i-ai dat numa una si nu-l respecti. Dau sa ridic si io mainile sa-i raspund la salut, potrivit principiului: salutul este facultativ si raspunsul obligatoriu. Ma opresc la timp caci ma prind ca omul semnaliza ca lasasem farurile aprinse. Ma intorc la turism, opresc farurile si ii multumesc hitleristului pentru avertizare. Mancam cate un hot dog traditional si plecam. Pentru a nu porni vreun scandal nu scot tigarile si ma prefac nefumator. Imi vine greu dar, … siguranta inainte de tuate.
Fataiala prin paduri si prezenta luminii ne face sa uitam ca se face de orele 22;00, adica zece seara, si n-avem cazare. Gasim o benzinarie si dormim in turism, in parcarea benzinariei. Mai sunt vreo trei masini in aceeasi situatie jenanta. E al naibii de frig, ne invelim cu ceva paturi si, din cand in cand, dau drumul la moteur si bag caldura in scaune. Nu pot sa dorm in ritmul asta, asa ca, o data cu primele raze ale suarelui, bag un red bull si pornesc spre Laponia cu aia mica dormind in dreapta. De la red bull ma ia de la burta si fac o halta de tufis. Fericit ca nici-un ren nu a atentat la dosul meu bag viteza mai departe.
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6130
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13785 times
Been thanked: 16579 times

Re: HHR: dinoffside

Mesaj necititde iuliangrecu » Sâm Aug 27, 2016 3:07 pm

HHR scrie:NEBUNIA CAPULUI NORD (3) SUOMI
Bate vantul, e frig si ploua cu stropi mici si reci. Asia nu te uda, te inteapa..

Care, ce Asie??
“A fost iar joi si maine este vineri,
A mai trecut o miercuri dupa marti,
Luni a plecat cand toti eram mai tineri,
Duminica si sambata, visati!”
Avatar utilizator
iuliangrecu
Super Fan Thassos
 
Mesaje: 3674
Membru din: Lun Ian 05, 2015 3:52 pm
Has thanked: 12737 times
Been thanked: 9610 times

Re: HHR: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Sâm Aug 27, 2016 3:50 pm

astia :mrgreen:
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6130
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13785 times
Been thanked: 16579 times

Re: HHR: dinoffside

Mesaj necititde iuliangrecu » Sâm Aug 27, 2016 4:02 pm

HHR scrie:astia :mrgreen:

neintelesi, scribii astia
“A fost iar joi si maine este vineri,
A mai trecut o miercuri dupa marti,
Luni a plecat cand toti eram mai tineri,
Duminica si sambata, visati!”
Avatar utilizator
iuliangrecu
Super Fan Thassos
 
Mesaje: 3674
Membru din: Lun Ian 05, 2015 3:52 pm
Has thanked: 12737 times
Been thanked: 9610 times

Re: HHR: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Sâm Aug 27, 2016 8:32 pm

NEBUNIA CAPULUI NORD (6) FINAL DESTINATION … SAU PAMANTUL SOARELUI DE LA MIEZUL NOPTII
https://dinoffside.wordpress.com/2016/0 ... ul-noptii/
Am dormit adanc, fara vise, probabil am si sforait, oboseala si putin alcool pot determina asemenea reactii ale organismului masculin (nu stiu cum e la femei). M-am trezit sa dau berea la buda, am dat jaluzelele la o parte si am vazut suarele sus pe cer. Am crezut ca e dupa amiaza si m-am panicat. Nope, era trei dimineata. M-am urinat si m-am culcat la loc. Undeva la sapte si ceva am refacut conexiunile cu realitatea.

Am facut cate doua oua prajite, am beut cate un ness (io cu trei tigari) si am simtit ca instalatia a inceput sa functioneze in parametri normali. Am strans calabalacul si l-am urcat in turism, am spus un tatal nostru si ne-am pus in miscare cu certitudinea ca, spre seara, vom atinge capul nord, destinatia finala. Condusul cu nouazeci la ora devenise plictisitor si agasant, totusi, am respectat regula. Incet, cu fiecare kilometru inghitit, ambientul inregistra schimbari majore. Dihotomia padure-lac a lasat loc, la orizont, unor pante catre alpii scandinavi.

Vegetatia a disparut si platourile golase au inlocuit total padurea finlandeza. Mai discutam ceva platitudini conjugale (ne trebuie frigider nou in bucatarie, ce bine era daca aveam un copil, o stii pe aia de la patru ? e betiva ! barba-su e de vina ! …etc). Din vorba in vorba ajungem la granita. Dau sa opresc ca doar intram intr-o tara necomunitara. Aiurea, e pustiu. Intram pe sol viking ! Sa dea naiba, astia pot fi lesne cuceriti la cat de nepazite sunt hotarele patriei lor.
Auzim in departare o explozie !
Au explodat preturile si asta o simtim pe buzunarul nostru la prima statie de gaz. Amaratele de coroane, cumparate cu bani grei la Oradea, nu ne ajung nici pentru o pereche de hotdogi si cateva beri regulamentare, asa ca, scuatem cardurile la inaintare. Supercool, la mai bine de 4000 de kilometri de Braila, la o statie de gaz de deasupra Laponiei, astia imi stiu pinul ! Ma simt mandru de prietenul meu flexibil pe care l-am botezat Vasilica. Il bag pe Vasilica inapoi in buzunar si o luam la drum prin provincia Finmark, spre Honningsvåg, cel mai nordic oras al Norvegiei. Trecem printr-un tunel de peste sase kilometri, pe sub mare. E nashpa rau de tot, nu se vede mare lucru si de cateva ori manevrez cu incertitudinea incepatorului. Apartinatuarea ma intreaba daca sunt bine si daca nu ar fi cazul sa o las la volan. Zic, tu nu vezi ca nu se vede mai nimic ! Fals. Tunelul e superokey. Eu sunt tampit. Am uitat sa-mi scot ochelarii de suare. Radem ca pruastele pe chestia asta si ajungem la Honningstadt, sau cum ii spune. Oprim sa ne tragem sufletul juma de ora si ne pierdem pe strazile pustii

In mod cert Braila e mai mare si mai populata. Aici nu vezi tipenie de om, parca e orasul fantoma. Nu stim cat e ceasul. Nici nu ne intereseaza. Tuate casele au, la geam, cate o lampa. Tuate sunt stinse. Clar, astia nu-s acasa. Dar unde sunt ? Ca nici pe strada nu sunt. Probabil ca sunt la pescuit de heringi, sau sa dea de mancare la cainii de sanie, ori la muls de reni. In fine, nu ne deranjeaza prea tare pustietatea. Ne simtim ca doi intrusi. Ni se face jena si plecam. Hai, ultimii kilometri pana la destinatia finala. Mergem pe coasta, stanga mare, dreapta stanca. Doi bikeri italieni ne depasesc in forta, pe neasteptate. Creca sunt beti si nu stiu ca, in Norvegia, amenda poate ajunge la 10% din venitul anual, iar la amenda se adauga 30 de zile de inchisoare contraventionala.Din loc in loc se vad case pescaresti si carduri de reni ce pasc in nesimtire. Incep sa am serioase dubii in legatura cu popularea zonei de catre specia homo sapiens. Tinutul pare incremenit in timp undeva la doua secunde dupa geneza.

Ne despartim de tarm si intram in interiorul insulei, vegetatie normala ioc, piatra, muschi, licheni si niste iarba marunta. Vine ultima urcare. E abrupta. Merg cu a doua si cand sa-i dau a treia motorul se balbaie, revin la adoua si apare platoul capului nord. Ma cuprinde emotia, o simt organic, pe sira spinarii si in stomacac. Opresc cu rasuflarea taiata. Vad un cetatean care vine spre noi. Clar vine cu paine si sare ! Ce frumos ! Rahat, vine cu un POS si ne ia o taxa astronomica pentru 48 de ore.
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6130
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13785 times
Been thanked: 16579 times

Re: HHR: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Dum Aug 28, 2016 7:31 pm

NEBUNIA CAPULUI NORD (7) FINAL DESTINATION … SAU PAMANTUL SOARELUI DE LA MIEZUL NOPTII
https://dinoffside.wordpress.com/2016/0 ... ul-noptii/
Cel mai nordic punct al Europei este adesea considerat incorect Capul Nord, acesta fiind de fapt al doilea în clasament. Cel mai nordic punct — Capul Fligeli, Insula Rudolf, Ţara Franz Josef, Rusia (81° 48′ 24″ N). Asta e, nu avem ce face. Cum naiba sa ajungem pana pe insula Rudolf. Lasa ca e bine si unde am ajuns ! Capul Nord a devenit cunoscut prin 1553 cand exploratorul Richard Chancellor a pus piciorul pe el in cautarea unui drum nordic spre Rusia si China ca sa vanda haine de lana made in England. De fapt, el n-avea de gand sa piarda vremea cu descoperirea Capului Nord dar, tocma cand trecea pe acolo, a fost o furtuna mare si a debarcat acolo cu prietenii si prietenele lui, a urcat pe capul nord si a realizat ca ajuns la capul nord pe care l-a botezat Cap Nord.

Apoi, locul a trecut pe sub diverse administratii (nu intru in amanunte, le gasiti pe net), astfel ca, in prezent, este sub administratie norvegiana si este vizitat anual de 200.000 de turisti, care cheltuie o gramada de bani ca sa ajunga acolo si sa se intoarca indarat, cu o diploma de om-care-a-pus-piciorul-pe-cap-nord. Diploma este forma A4, costa vreo zece euro si puarta semnatura primarului (cred). Ca veni vorba de bani, am facut o pauza de contabilitate, in masina, sa vedem cum stam cu monetarul. La plecare din patria mama am notat pe o hartie cat aveam la dispozitie spre utila cheltuiala si, ulterior, la fiecare cheltuiala, apartinatuarea a facut cuvenitele mentiuni pe un vocabular vechi.Treaba kosher !

Avem noroc, nu am depasit (inca) bugetul si nu era necesar sa sunam acasa pentru repatriere.

Era senin si privelistea era splendida.

Daca ar fi fost ceata, asa cum mi-a povestit Florin, am fi fost spectatorii unui zid din aburi albi si trebuia sa ne multumim cu vizitarea centrului turistic Nordkapphallen (http://www.nordkapp.no/en/activities/it ... kapphallen) o constructie temeinic infipta in stanca asa cum numai norvegienii stiu sa faca. Am fi pierdut spectacolul intalnirii atlanticului cu arcticul.

Retina sorbea fiecare detaliu, soarele ce invaluia peisajul intr-un portocaliu cum nu mai vazusem, o ambarcatiune de pescuit care, de sus, parea un model teleghidat, structura metalica (simbolul locului), fiecare piatra, haul de la marginea platoului, marea calma ca apa intr-un cazan. Vara, soarele este stapan absolut. Este aproape permanent pe cer de parca si-ar cere iertare pentru absenta din sezonul hibernal.

Dumnezeu e Mare !
Nu dumnezeul personificat, intru o mai facila comprehensibilitate a rosturilor lumesti, din povestile crestine, ci dumnezeul genezei asa cum s-a savarsit ea in realitate. Stand ca prostul, cu curul pe o piatra, cu ochii mijiti pentru a comapara cele doua universuri, cel interior si cel exterior, nu mai simteam oboseala celor aproape 4000 de kilometri parcursi si disconfortul ciclului diurn-nocturn dat peste cap. Eram, cum s-ar spune, zen. Am inceput sa gandesc in metafore existentiale si ma napadeau clisee verbale (ce e omul ? un abur ! …s.a.m.d.) cand, vocea apartinatuarei m-a trezit din visare: MI-E FUAME ! Clar, desi omul e un abur, din cand in cand, trebuie sa se hraneasca. Mi-am ridicat hoitul de la sol si am realizat ca mi s-au umezit pantalonii la fund. Zenul a fost inlocuit rapid de o stare de disconfort. M-am schimbat in masina de pantaloni sa nu zica aia ca m-am cacat pe mine cand am vazut capul nord si sa nu racesc naibii la ovare. Sa te schimbi de nadragi in masina este un tur de forta si necesita abilitati pe care, in pragul celor patruzeci de ani, nu le mai aveam. A durat ceva si multumesc lui dumnezeu ca nu am rupt/spart/dislocat ceva prin turism. Alta viata, uscat la cur si de mana cu sotia am intrat in Nordkapphallen. Lumina, forfota, magazine, souveniruri, videograf, capela, centru istoric, povestea convoaielor de la Murmansk, restaurant si cafenea cu vedere la spectacolul solar. Am mancat ceva. Nu peshte. Daca manaci peshte peste o ora te napadeste fuamea si asta inseamna bani in plus din rezervele pentru cazare si benzina. Am coborat la cafenea si am stat la o cafea cu fata spre geamurie prin care puteai urmari apusul si rasaritul. Apartinatuarea a vrut sa-mi faca o poza. A facut doua incercari dar, un boland tot intra in raza obiectivului de parca voia neaparat sa intre in poza cu mine. Era ceva in neregula cu tipul ala.
Am luat un expresso mic si tare. Aveam nevoie intrucat voiam sa prind un apus si un rasarit de suare si mai erau vreo trei ore de asteptat.

Ne-am omorat vreo doua ore prin complex, am vazut un filmulet, mi-am facut cruce la capela, am citit povestea convoaielor de la Murmansk si pot spune ca am inteles 80% din ea. Nu aveau variante in romana sau maghiara Am cumparat un DVD cu Cap Nord (logic, nu ?) si am facut inscrisul doveditor al trecerii nuastre prin acel loc – Nordkapp Sertifikat. Am mai dat o raita pe afara la Children of the World- Copiii pamantului. Niste statui în bronz ce reprezintă o mama cu faţa spre Polul Nord ce-si ţine copilul de mana şi arată spre cele 7 monede, toate realizate în iunie 1988, în 7 zile, de catre 7 copii cu vârste între 8 şi 12 ani, cate unul din: Brazilia, Italia, Japonia, Rusia, Tanzania, Thailanda şi SUA, ca simbol al prieteniei, speranţei, bucuriei. Deci, nu Ungaria si nu Romania.

Apartinatuarea s-a retras in dormitor (adica in turism). Eu am ramas sa pandesc apusul si, fireste, rasaritul. Creca era in jur de unu jumate nuaptea cand suarele a coborat sa se inmoaie in oceanul arctic. Probabil nu a intrat cu totul in apa ca vreo doua raze au creat un crepuscul ciudat cu un colorit fantastic. S-a lasat frigul. M-am intors la bolovanul pe care imi fixasem cartierul general. L-am acoperit cu o sacose de la crama murfatlar sa nu patesc ca data trecuta. Linistea era asoluta, nu mormantala, nu momunentala, nu nu-stiu-cum, era ABSOLUTA.

Dupa vreun ceas si ceva am vazut cel mai spectaculos rasarit din viata mea actuala. Nu il pot descrie intrucat omul nu a nascocit cuvinte pentru asa ceva. Era doar soarele si retina mea excitata la maxim.Cred ca acela a fost momentul in care m-am indragostit irevocabil de capul nord. Am dat fuguta la turism si am sculat-o pe sotie sa-mi faca o poza. In mai putin de douaj de minute era lumina ca la crucea zilei.

Nu mai stiu excat cat am mai stat ACOLO. S-a incalzit si am zis ca e timpul sa cautam o cazare sa dormim putin.
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6130
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13785 times
Been thanked: 16579 times

Re: HHR: dinoffside

Mesaj necititde dflc03 » Dum Aug 28, 2016 8:03 pm

Pana la ep. 6 (inclusiv) ma tot intrebam "Unde e nebunia?" La 7 cred ca intrezaresc o oarecare argumentare. :thumbup: :thumbup: :thumbup:
Winter is Coming
dflc03
Consilier
 
Mesaje: 834
Membru din: Sâm Feb 15, 2014 9:48 pm
Localitate: Larissa
Has thanked: 3961 times
Been thanked: 3266 times

Re: HHR: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Dum Aug 28, 2016 8:46 pm

Nu vreu sa par agresiv dar, pe blog, fecare paragraf are si o justificare foto :mrgreen:
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6130
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13785 times
Been thanked: 16579 times

Re: HHR: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Dum Aug 28, 2016 8:51 pm

NEBUNIA CAPULUI NORD (8) NEXAM ZIMMER FREI …
https://dinoffside.wordpress.com/2016/0 ... mmer-frei/
Una din greselile fundamentale ale aventurii a fost neplanificarea ei in amanunt, in special din perspectiva cazarilor. Am parasit platoul cu gandul sa dormim. Organismul cere somn. Am depasit cateva cete de reni care megeau la pascut.
Am batut la portile a doua campinguri. Era full. La unul am zarit, printr-un geam, cativa tipi dormind si am dezvoltat un imens sentiment de invidie. Am coborat la un hotel din Honningsvåg si am dat de o receptionera amabila. Mi-a comunicat ca mai au o camera libera si costa nu stiu cate coroane. Am rugat-o sa-mi traduca in euro. Era in jur de o suta de euro. Nu conteaza, am zis, o luam. L-am scos pe Vasilica cel flexibil din portofel si am dat sa achit, e drept, cu inima grea. Tipa s-a uitat la ceas si a zis ca trebuie sa eliberam camera la pranz . M-am uitat la ceas si am vazut ca era cinci dimineata ! Pai cum, mai matmoazel, am zis, ne culcam la sase, punand la socoteala si debarcarea calabalacului, si plecam la doishpe ? A zis ca asta e ziua hoteliera si nu are ce ne face. Brusc, am inceput sa o urasc, sincer, ungureste si (in gand) i-am spus vorbe grele legate de tuata familia ei, trecuta si viituare. Nu am reushit sa rezolv diferendul in favoarea noastra si am parasit indignat hotelul. Am iesit pe principala si am dormit, in turism, pe marginea drumului. Ne-am trezit dupa vreo patru ceasuri si am constatat ca masina era in suare si noi eram traspirati si lipiciosi dar, aveam o suta de euro in plus. Aveam geaca si pulloverul pe mine. Duamne, e acelasi suare pe care il admirasem pe platou. Am coborat sa ne dezmortim si am hotarat sa ne intoarcem sa luam ceva de la o alimentara de-a lor si sa manacam. Am luat ceva si am plecat indarat, spre platou. Am coborat pe malul marii si am mancat. Am frecat cate un ness si am inceput sa inspectam mediul inconjurator. In joaca, turistii au lasat mesaje pe piatra cu markere sau dematografe (italienii si polonejii sunt in fruntea plutonului de scriitori pe piatra). Altii au facut mici turnulete din pietre pana la intrarea in apa. Tuata lumea ajunsa aici apreciaza ca trebuie sa lase un semn, cat de mic, al trecerii. Apartinatuarea s-a bagat la un turnulet cat am fumat niste tigari.
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6130
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13785 times
Been thanked: 16579 times

Re: HHR: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Lun Aug 29, 2016 9:19 am

NEBUNIA CAPULUI NORD (9) – OMUL VINE DAR SI PLEACA …
https://dinoffside.wordpress.com/2016/0 ... si-pleaca/
I-am zis sotiei, cu respect, bai, deci, trebuie sa ne tiram spre casa. A acceptat supusa starea de fapt si a zis: Okey, pe unde o luam? Am scos atlasul rutier colorat cu ness si l-am deschis la pagina cu unde eram noi in momentul ala. Am hotarat ca este exclus sa ne intoarcem pe acelasi drum. In plus, nu poti merge intr-o tara si sa nu-i vezi capitala. Am constatat ca Norvegia este mai mult lunga decat lata, al naibii de lunga. Am calculat ca pana la Oslo avem mai bine de 2000 de kilometri de parcurs. Gata, am zis, mergem la vale si mai facem maxim trei opriri pana la Oslo. Primele doua le-am stabilit la Alta si Tromsø.

Deci, pe cai sau pe curand !

Am urcat in masina, ne-am luat la revedere de la NordKapp si am luat-o la vale, spre Alta. Am mai oprit pe drum sa facem plinul, sa facem un pishulica si sa mancam. Seara, eram in Alta. Am gasit cazare intr-un camping civilizat, la pret rezonabil si am iesit in oras sa cautam merinde. Am gasit, intr-o suburbie de-a lor, un impinge tava pentru asistatii sociali si am reusit sa manacam la pret de Mamaia. Am vrut sa iau un pahar de vin dar, cand am vazut ca era opt euro (dupa calculele mele), am zis ca mai bine iau niste beri la pachet de la un non stop. Numai ca ei nu au non stopuri si am beut din apa plata ce o aveam de acasa.
Am dormit si ne-am sculat.

Vremea era inchisa si dadea sa ploua. Am impachetat si ne-am carat la ceva muzeu in aer liber, la vreo cinci kilometri, la Hjemeluft, unde vikingii desenasera tot felul de chestii pe pietre si in aer inchis cu chestii legate de traditii si aurora boreala.
Aveau o plazma mare si am vazut aurora boreala. Pentru aia reala creca trebuia s stam pana in sectembrie si nu aveam atatia bani. Am mai vazut niste chestii si am iesit sa vedem si ce au desenat vikingii pe pietre.
Incontestabil, vikingii aveau barbi rosii, sabii si erectii ca lumea dar, nu se pricepeu la desen. S-au poate ca asa erau formele pe vremea aia. In fine, nu mai pierdem vremea cu cultura si o luam la drum. Ne-am mai oprit la o gradina zoologica, PolarZoo, unde erau prezentate animalele bastinase in habitatul lor normal, adica in tarcuri de cateva hectare fiecare, asa ca, daca erai norocos puteai vedea si animalul. Deci, am simtit ca-mi intra piciuarele in cur de mers pana am zarit un elan tampit care iti manca din palma (in special hartie) si un cal bolnav, prematur oprit din crestere si cu freza de emo bucurestean.
Un japonez o ardea retard cu un trepied si un aparat foto supermeserias. Astepta sa apara ursul. Astepta de doua zile si pe urs in durea in laba, pardon, talpa. Am mai vazut niste pui de lup polar (identici cu lupii nostri dar, mai bine hraniti) care se zbenguiau langa gard si cam atat. Am primit un abtibild cu PolarZoo si l-am pus pe trolerul mic. Am vrut sa iau si un magnet de frigider dar, … era cam scump. A inceput sa ploua si am parasit tarcurile cu dobitoace. Inca un obiectiv ca asta si ajungem in patrie la pulivara ! Si a urmat ceva mai naspa, Muzeul Tirpitz. Deci, dupa ce s-a dat la fund Tirpitzul, niste tarani de-ai lor au adunat toate rahaturile care pluteau si au facut un muzeu. Norvegienii se pricep sa faca bani din orice. Daca gasesc un rahat de ren mai nu-stiu-cum, il imprejmuiesc, pun o placuta pe care scriu rahat-de-ren-mai-nu-stiu-cum si iti baga o taxa de minim cinshpe coroane pentru vizualizare.
Cand am iesit ploua de-a binelea, asa ca, am pus cap compas Tromso si am ajuns la Tromso. Inainte de podul care duce in oras am gasit un camping. Am intrat si am ochit o casuta libera. Am intrat la administratie sa achitam. De serviciu era o baba urata, fuarte urata. Am zis buna seara si nu ne-a raspuns. Am scos pasapuartele si saizeci de euro. A vazut babetta tara de origine si fizionomia ei a exprimat un dispret suveran. A vazut euro si ne-a spus scurt: no euro. Cu o greata absoluta l-a luat pe Vasilica in mana si l-a tras invers prin POS. A zis: no good. Clar, pixda asta flasca nu vrea sa ne primeasca in camping. Nu avea rost sa insistam. Am plecat urandu-i tuate cele bune, incepand cu cancerul si terminand cu ebola. SIDA nu avea rost sa-i uram penca perioada de incubatie era mai lunga decat speranta ei de viata. Am trecut podul si am gasit un hotel bun la nouaj de euro. Am mancat la un MacDonalds. Eram singuri. Cand sa plecam au mai venit trei romani, tipul ala de hoti de buzunare, alba-neagra, proxeneti, asa ca, am plecat. Analizand, in antiteza, romanii aia nashpa cu norvegienii veseli si deschisi (mai putin baba aia tampita de la camping) am realizat cat de vulnerabile sunt societatile nordice fata de balcanismul infect al conationalilor nostri, si, brusc, i-am acordat babei largi circumstante atenuante.

Ne-am plimbat pe strazi pustii, am calcat prin baltoace si ne-am intors la hotel. Aveam gandurile invalmasite. Romanofobia babei versus recidivistii nostri. Am adormit concluzionand ca, in genere, viata e complexa si am uitat sa-mi iau o bere.
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6130
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13785 times
Been thanked: 16579 times

Re: HHR: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Mie Aug 31, 2016 12:53 pm

NEBUNIA CAPULUI NORD (10)- ARCTIC CIRCLE RELOUDED … OSLO …. COPENHAGA … DRESDA …
https://dinoffside.wordpress.com/2016/0 ... ga-dresda/
M-am sculat indispus de intamplarea din ziua precedenta si am smtit o nevoie imperioasa de a face ceva impotriva sistemului asta perfect in care pot prolifera babe imbecile cu porniri xenofobe. Ceva manifest, chiar imbecil, ceva gen: fuck your impecable sistem ! Daca as fi fost punker m-as fi pishat in chiuveta, sau de la balcon in strada. Camera nu avea balcon, asa ca, m-am limitat sa fumez doua tigari … pe jumatate atarnat peste geam din pricina senzorului de fum. Era sa pierdem suedezul, bufetul, zic. Am coborat si am constatat ca namilele alea blonde mancasera aproape tot. Am mai gasit ceai din belsug, niste branza, fructe si cafea. Am luat cate o cafea. Tipa care se baga in seama la bufetul suedez era norvegianca si mi-a zis ca pot sa fumez la vreo trei statii de autobuz mai incolo, unde se afla locul de fumat al cartierului. Am zis, multumesc dar, … am fumat in camera. Ma asteptam sa se enerveze si sa ma intrebe de ce. Ca sa-i raspund sarcastic. Nu m-a intrebat ceea ce m-a enervat si mai tare. Am bagat bagajul in turism si am dat sa ies din subterana hotelului. Am ramas in fata usii inchise, cu piciorul pe frana, ca panta era inclinata rau. I-am zis apartinatuarei sa mearga la receptie sa deschida puarta. S-a dus si i-a spus receptionerei: please, open the dog ! Noroc ca aia s-a uitat la displayuri si a vazut ca stateam in panta, ca pruasta in fata fermuarului. A deschis si am plecat. Am tot mers si am oprit sa facem poze la ceva fjord de-al lor.
Am trecut prin tuneluri, peste poduri si am ajuns la cercul lor polar.
Era al naibii de frig. Dugheana era inchisa, asa ca, nicimacar un ceai cald nu am putut lua. Era pustiu.Am plecar de la cercul lor polar si brusc, soseaua s-a terminat intr-o cuada de masini. Clar, trebuie sa trecem cu bacul, alti bani alta distractie.
Am intrebat un matroz daca ala e drumul cate Oslo. A zis ca tuate drmurile duc la Oslo dar, noi l-am ales pe cel mai lung. Mi-a mai zis sa ies de pe europeana si sa accesez nu stiu ce autostrada ca sa mearga treaba mai bine. Clar, conform hartii, mai avem nevoie de doua pauze intermediare pana la Oslo. La coborarea de pe bac incepe o mocaneasca rece si tragem la primul motel intalnit pe marginea soselei. E decent. Receptionera draguta ne spune: Rumenia, hau nise ! Nu inteleg ce puate fi naise in a fi din Rumenia, In fine, nu fac discutii inutile. Ne cazam si iesim la plimbare. Ne intoarcem si dormim pana dimineata. Mancam si plecam. Parasim coasta si intram adanc in peninsula in cautarea autostrazii catre Oslo.
Vremea e inchisa. Parca mergem prin Mordor.
Nu o dibuim (autostrada) din prima si gasim un satuc in sarbatoare. Un satuc de munte plin de pescari de pastravi veniti din toate colturile peninsulei scandinave. Ne strecuram printre doua autocare si prindem o camera la o pensiune veche si cocheta. Iesim, ascultam muzica, mancam si ne pozam cu boul satului.
Norvegia rurala este minunata.

In opinia mea, oamenii astia stiu sa traiasca la maxim, apreciaza ce au si nu-si doresc ceea ce nu pot avea. Comunitatea este universul lor si fac tot ceea ce pot pentru bunastarea si echilibrul acestui univers. Zambesc tot timpul si se bucura de fiecare zi de parca ar fi ultima. Nu se pierd in amanunte existentiale, fac sport, manaca sanatos si sunt rupti de tumultul artificial al comunitatii europene. Nu stiu cine sau ce e Merkel si nici nu ii intereseaza. Respecta regulile de convietuire pasnica si au pretentia ca si veneticii sa respecte cateva valori elementare ce tin mai mult de bunul simt decat de nu stiu ce legi alambicate si permanent modificate si completate. Nu iau antibiotice cu galeata si foarte rar fac cancer de prostata. Sunt blonzi sau roscati, traiesc mult si au rege. Nu se lauda ca au fost granarul europei sau ca au descoperit insulina inaintea canadienilor dar, au paine sanatoasa si cel mai mare concern de productie a insulinei. Nu au pretentii teritoriale, nu au zeci de canale teve care sa le tampesca mintile, nu sparg seminte sau, daca le sparg, arunca cojile la gunoi, nu scuipa pe strada. Au biciclete si role, iarna patineaza si respecta dreptul copiilor la juaca.

Am gasit autostrada. La intrare trebuie sa aruncam o moneda intr-un cos. Evident ratez.. Era ultima moneda. Cobor si o caut sub masina. Nu o gasesc. Ma scuz in gand, ridic din umeri sub o camera de supraveghere si o ardem pana la Oslo unde gasim imediat cazare.

Primim camera la etajele superioare spre dezamagirea mea. Sunt terorizat de cutremure. Am prins vreo doua la etaje superioare si nu a fost placut. Acasa, stam la sapte si daca trece tranvaiul pe Dorobanti tresar nervos . Ma gandesc ca scandinavia are sol solid si cutremure nu prea au fost in zona. Ma uit pe net si vad ca in februarie a fost unul de sase virgula doi pe richter. A fost in nord. Iesim prin targ, ne vanturam de colo, mancam la ceva fast food, facem poze si ne intoarcem la hotel.
Scoatem atlasul si hotaram sa mergem intins pana la Copenhaga, apoi, mai vedem. Finantele scad, oboseala isi spune cuvantul. A doua zi facem o plimbare matinala si incalecam autostrada spre Danemarca. Facem plinul in Suedia si ii dam bice.
La orele 22:00 intram in capitala daneza.

Ne cazam si iesim sa mancam.

Ne plimbam ca proastele vreo doua ore si belim ochii la vitrine. Dormim. Dimineata luam doua sandwichuri la pachet si inspectam orasul. Oameni veseli cu biciclete intre picioare. Bicicletele domina, de departe, traficul rutier. Daneze rosii in obraji pedaleaza calm spre sau de la piata. Bicicletele au cosuri in fata pentru cumparaturi. Langa politie sunt sute de biciclete, langa gara, la fel. O adevarata cultura a mersului pe bicicleta, o cultura pe doua roti.
Involuntar imi zboara gandul la Romania. Are o cultura mai complexa, pe un numar dublu de roti. La noi, autoturismul este un accesoriu indispensabil, un organ relativ independent al omului, cu o functie fiziologica cruciala, asemeni respiratiei si o prelungire a egoului, o carte de vizita. Orice deplasare ce depaseste 500 de metri se face, obligatoriu, cu autoturismul din dotare. Nu intru in amanunte. Scuatem atlasul sa vedem cum putem scurta drumul. Asta e. Daca vrei sa vezi nordul extrem nu mai resurse, fizice si financiare, pentru alte obiective. Cel mai scurt traseu este pe la Rostock. Mergem, stam aproape o ora la ferryboat si trecem in Deutcheland.
Incalecam autobahnul si ma declar invins de oboseala la Dresda. Gasim hotel. De abia caram bagajul in camera. Imi fac curaj si cobor sa-mi iau o bere de la un peco de-al lor. Scot laptopul si ma uit la poze.
De plictiseala … fac o poza si laptopului.
Clar, trebuie sa dorm.
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6130
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13785 times
Been thanked: 16579 times

Re: HHR: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Mie Aug 31, 2016 1:03 pm

NEBUNIA CAPULUI NORD (11) – VIENA, BUDAPESTA, ARAD, SUS LA MUNTE SI ACASA …
https://dinoffside.wordpress.com/2016/0 ... -si-acasa/
nca de cand am parasit penisula am simtit ca ceasurile biologice isi revin la normal si oboseala cronica este inlocuite de episoade de oboseala pasagera ce se rezolva in contextul unei nopti cu durata normala. Am parasit Dresda si am stabilit ca mai facem o halta la Viena si apoi, nu mai oprim decat pe sol romanesc. Am bagat vreo cinci sute de kilometri si am ajuns la Viena destul de devreme, asa ca, ne-a ramas ceva timp de cascat gura prin oras.

Desi, datoria de onoare a oricarui ungur este sa considere Viena centrul universului locuit, pe mine capitala austriaca m`a dezamagit. Am ajuns u si am gasit loc de cazare chiar in centru. Camera era nu prea curata, femeia care ne-a dat cheia, pentru ca ar culmea sa-i zic receptionera, era plictisita de parca era casa de randevu, nu hotel in inima Vienei. Am iesit in oras, pe principala lor, am vizitat ce am vizitat si hai sa mancam un snitzel pe malu` batranului Danubiu care la Viena e inca mic. Am gasit o terasa, am intrat, era ceva muzica nemtzeasca in surdina. Dupa un sfert de ora a venit un garcon cu aere de hitlerist lasat la vatra, si ne-a dat doua brosuri cu cate zece pagini pe care scria ceva in vieneza. I-am zis scurt: zwei schnitzel si zwei beri. A zis halt, achtung, pe toate cele zece pagini sunt diverse tipuri de snitzele, asa ca, sa facem bine sa aplicam pentru un anumit sortiment. Am ales random si am asteptat sa vina comanda. A venit tipul cu doua farfurii imense, cu doua snitele subtiri, de aria talpii unui pantof marimea 43. A adus si berea si ne-a urat bon apetit. Am zis, amabil, danke shon. Cu cutitul nu am avut succes. Am vrut sa-i cer un bomfaier dar, n-avea rost. Am dovedit jumate din felia de carne, i-am zis sotiei: schneller, schneller, das ist gutt, si hai sa ne caram la hotel pana nu-mi las dintii pe aici.

Berea a fo destul de buna !

Am dormit si am luat frustuckul la prima ora. Niste paine, ceai, unt in pachetele mici, probabil refuzat de ceva companie aeriana si gem in cutiute de platic, mici si rotunde. Daca erai cuminte si nu strambai din nas primeai, la cerere, si o cafea lunga, probabil de alataieri.

Am plecat si cu ultimele resurse am ajuns, aproape de crucea noptii, la Arad. Am tras la un hotel, in centru, imediat langa catedrala catolica, acolo unde, cu patruzeci de ani in urma, am fost botezat, la urgenta, de o vecina celibatara intrucat nasii planificati au fugit in Austria cu trei zile inainte. Sa le deie dumniezo sanatate ca in baza lor ramaneam pagan.

Am dormit tun. La romani nu era cu frustuck, asa ca, am beut o cafea si am intins-o spre Braila. Dupa Sibiu am urcat pe transfagarasan, am coborat, la Brasov am intrat pe Intorsura, am iesit la Buzau si, de acolo, masina gasit singura drumul pana la Braila.

End of story !
Pentru a putea vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj trebuie să vă autentificaţi.
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6130
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13785 times
Been thanked: 16579 times

Re: HHR: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Vin Sep 09, 2016 10:46 pm

Blogul e la liber !
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6130
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13785 times
Been thanked: 16579 times

Re: HHR: dinoffside

Mesaj necititde teo » Sâm Sep 10, 2016 6:51 am

HHR scrie:Blogul e la liber !

nu chiar :mrgreen: iar ai incurcat vreun buton :P



This site is marked private by its owner. If you would like to view it, you’ll need two things:
A WordPress.com account. Don’t have an account? All you need is an email address and password — register here!
Permission from the site owner. Once you've created an account, log in and revisit this screen to request an invite.
If you already have both of these, great! Log in here:
Email or Username


Password


Stay signed in
Nu mai suna! Ies eu din când în când și-ți arăt plăcuța!
Avatar utilizator
teo
Consilier
 
Mesaje: 3714
Membru din: Mar Ian 07, 2014 6:15 pm
Localitate: Sibiu
Has thanked: 6108 times
Been thanked: 8711 times

Re: HHR: dinoffside

Mesaj necititde adriansto » Sâm Sep 10, 2016 8:59 am

teo scrie:
HHR scrie:Blogul e la liber !

nu chiar :mrgreen: iar ai incurcat vreun buton :P



N-ai inteles.
Blogu e la liber adicatelea sa-ti faci si matale unu si sa povestesti aventurile.
Nu da buzna asa in blogu' omului ! :lol:
Avatar utilizator
adriansto
 
Mesaje: 59
Membru din: Mar Iul 28, 2015 8:10 pm
Has thanked: 0 time
Been thanked: 241 times

AnteriorUrmătorul

Înapoi la Bloguri

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator