Impresii de calatorie (18+)

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Dum Sep 02, 2018 7:48 pm

Nu cred că m-a avut vreodată ... :mrgreen:


Dintr-o emisiune radiodifuzată în cursul săptămînii ce tocmai se încheie, am aflat că următoarea problemă a republicii este tuta absoluta. Domnu ministru al agriculturii a abordat, printr-o intervenție telefonică, chestiunea tutei. A îndemnat la calm. A spus că există mijloace pentru combaterea tutei. A afirmat că tuta este periculoasă și numai asta ne lipsea după pesta porcină. Eram în mașină, tutele zburau ca zepelinele prin habitaclu. Acasă, m-am dumirit ce e cu tuta. Era vorba despre o boală a roșiilor, ca legume, tuta absoluta sau molima tomatelor.
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6240
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13856 times
Been thanked: 16920 times

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Mie Sep 05, 2018 3:14 pm

Stau la geam şi privesc aiurea pe stradă. Selectez pastilele de dimineaţă. Albă pentru inimă (aia clinică, responsabilă cu tensiunea), crem murdar pentru compoziţia sîngelui şi, în fine, mai închise la culoare, pentru ficat. Fiecare ştie, cu precizie nemţească, în ce parte a corpului să se înfigă şi ce trebuie să regleze. În fine, le dau pe gît şi zăresc argatul familiei de vis-a-vis. Familia de vis-a-vis este în posesia kitului gold de supravieţuire socială: bolid nemţesc (alb ca frigiderele de Găeşti), membrii cromatici cu tatooaje personalizate (ea discret, el pe 45 la sută din aria desfăşurată a epidermei, cu menţiunea că, pe umăr are chipul ei, dacă dragoste nu e, nici taooaj nu e), argat şi căţel (modelul pe alb, miniatural, posibil bişon, nu ştiu exact). Argatul are o stare patologică de zen permanent, în sensul că rîde la gîşte. Din poarta casei se repede cu bişonul pe iarba verde din faţa casei subsemnatului. Bişonul se învîrte de două ori în jurul locului unde, în mod normal, trebuia să fie înşurubată coada, şi dă să ia poziţia de decolare. Am avut, timp de 12 ani, ciobănesc german şi ştiu că acesta este tabloul simptomatic ce anunţă livrarea unui imens transport de rahat. Bat, discret, în geam. Zenul rîde la mine. Clar, mă confundă cu una din gîştele la care rîde toată ziua. Deschid geamul şi îi spun să retraverseze strada, pe gazonul din faţa casei stăpînilor bişonului. Ăla rîde ca proasta, în continuare, şi urmăreşte ritualul căţelului. Micuţul pare a fi constipat, altfel nu văd de ce i s-au bulbucat ochişorii ca doi năsturei jucăuşi. Nu-i bai, am timp să retransmit mesajul. Ies şi reiau mesajul. Nimic. Îl pîsîi şi îi arăt cu degetul spaţiul verde din vis-a-vis. Clar, i-am pus ceva mecanisme în mişcare. Ia bişonul şi traversează. Ambii sînt nemulţumiţi. Pe bişon îl înţeleg, pe el nu. Bolid nu-mi iau, dar un bişon alb şi căcăcios sigur.
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6240
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13856 times
Been thanked: 16920 times

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Sâm Sep 08, 2018 10:28 am

Îl aduc pă ăla mare de la teatru, cercul de teatru. Îl bag în casă, iau cheile și mă întorc la căsuța poștală. Scot două facturi și un sfert de coală de bloc de desen împăturită. O desfac și citesc: ”Te omor”. Scurt și la obiect. O întorc pe partea cealaltă. La fel: ”Te omor”. Scrisul pare a fi de copil. Asta e o noutate. În filme am văzut că treburile astea erau cu litere decupate din ziare și lipite pe coli de hîrtie. Probabil noul trend este să pui un copil să scrie, pentru a nu fi descoperit de poliție. Intru. Apaținătuarea se uită la hîrtie și zice scurt: treaba ta, pe tine te omoară, tu ai scos treaba asta din cutie; dacă o scoteam eu, mă omora pe mine. Irefutabil de logic. Nu am replică. Mă învîrt de colo colo prin casă. Trag jaluzele și draperia. Poate e vreun sniper și vrea să mă rezolve prin termopan. Aparținătuarea e nemulțumită și vrea să fie lumină naturală în casă. Păi da, îi convine, că doar io am luat rahatul de hîrtie din poștă. Ies pă stradă. Vecinu se uită dubios la mine. Clar, el vrea să-mi facă felul. Are o hîrtie în mînă. Mi-o arată. Identică cu a mea. Sîntem în aceeași oală. Mai apare un vecin. Se uită lung la noi. Îi spun primului vecin: clar, ăsta-i asasinul, mie nu mi-a plăcut de el de cînd s-a mutat. Se apropie de noi. Are o hîrtie în mînă. Identică. Sîntem deja trei morți pe stradă. O să fie înmormîntare colectivă. Iese vecina de la ultima casă. Primul vecin e circumspect. Asta ne mătură cu kalașnikovul pă toți trei. Poate bine e să fugim în zig-zag. Femeia are o hîrtie indentică. Iese un vecin burtos rîzînd cu gura pînă la urechi și ne spune că a fost o fetiță care ne-a pus chestiile în cutiile poștale. A văzut pe cameră. Toată strada a primit. Ne rîdem. Revin acasă. E, ce e cu biletul, întreabă aparținătuarea curioasă. Nimic important, zic, m-am întîlnit cu un tip ciudat și mi-a zis că e pentru tine.
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6240
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13856 times
Been thanked: 16920 times

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Sâm Sep 08, 2018 11:38 pm

Mi-am zis să iau ceva pește. Să-l facem la cuptor. Plec în carfur să procur cele trebuincioase. Pește, cartofi roșii, broccoli, secretul sănătății veșnice, și, inevitabil, usturoi pentru mujdei. Găsesc pește, iau trei bucăți. Bifez și cartofii. Broccoli, secretul sănătății veșnice, caut la raionul greșit. O doamnă mă îndrumă. Îi mulțumesc. Găsesc și usturoi bio, la plăsuță, plăsuță cu trei căței. E ultima plăsuță. Clar, sînt norocos. Iau coșul și îl trag pînă la casă. Pun produsele pe bandă. Gîndul îmi zboară la un film recent revăzut pe ceva canal unguresc cu sincronizare decentă, ”Terminalul” cu Tom Hanks. Rememorez cîteva scene și rîd de unul singur. Îmi vine rîndul. Tipa de la casă începe să treacă dispozitivul de citit codurile de bare peste produsele mele. Intră cartofii, peștele, broccoli-ul. Treaba merge ca unsă. A mai rămas usturoiul. Fatalitate, usturoiul nu intră în program. Tipa scoate ochelarii și bagă manual codul. Îi dă eroare. Se uită la mine. Mă uit la dînsa. Îmi spune, nu intră ! O să sun la raion. O aprob, fericit că există soluții alternative pentru usturoiul meu bio, plăsuța cu trei căței. Vorbește ceva cu cineva de la capătul firului. Se întrerupe înainte de obține integral codul corect. Bad conection. Încearcă să mai sune. Nu răspunde nimeni. În spatele meu coada se mărește. Tipa e puțin nervoasă. E axiomatic faptul că logica casierelor diferă de logica oamenilor. Ce facem, mă întreabă. Nu știu, răspund calm ca Tom Hanks prizonier în terminal. Tot ceea ce pot să vă spun, continui blajin, este că fără usturoiul ăla nu pot pleca acasă. Vă închipuiți și dumneavoastră, continui, este singura componentă bio a cinei familiale. Peștele are fosfați, cartofii sînt de la cine știe ce fermă secuiască, by default, nasoi, broccoli-ul este crescut artificial cu tot felul de produse chimice. Prin urmare, doar usturoiul e bio și trebuie să nu plec fără dînsul. Ca să o liniștesc, îi mai spun că am timp, pot sta pînă la orele 19.30, ora la care trebuie să bag peștele la cuptor. Ultima afirmație o fac cu o privire de Forest Gump, deh, tot Tom Hanks. Nu știu de ce, dar tipa nu pare să priceapă, deși vorbesc calm și neutru. Bine, zice tipa, plătiți restul produselor și așteptați cu usturoiul. Plătesc. Se uită lung la mine și mă întreabă dacă avem vampiri în cartier. Nu știu, zic nevinovat. Vecinul mi-a povestit de o vecină care suge tot ce prinde, dar nu știu dacă s-a referit la vampiri. E atît de ambiguu cîteodată. Tipa bagă usturoiul sub masă și încasează de la alți cumpărători. Din cînd în cînd se uită la mine și încearcă, fără succes, să sune la raion. Citesc în priviri că are gînduri despre mama, mama mea. Vine o tipă pe rotile. O trimite la raion. Pleacă tipa la raion și se întoarce cu codul. Stau de o parte. Casiera nu mai găsește usturoiul. Să vezi că boul ăla a plecat cu usturoiul, îi spune tipei pe rotile ! Nu cred, vaco, răspund calm din locul unde stăteam, l-ai băgat acolo jos. Îl găsește, bagă codul. Amîndoi sîntem fericiți și mulțumiți.
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6240
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13856 times
Been thanked: 16920 times

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Lun Sep 10, 2018 3:15 pm

Învăţămîntul este ciclic, se desfăşoară în etape de timp atent organizate şi coordonate, trimestre, ani, semestre, săptămîna altfel şi adeverinţa de roşu-n gît. Se distinge, prin anvergură şi festivism, începutul anului şcolar. Ultima săptămînă este inflaţionist ocupată de actele preparatorii. O rochiţă şi săndăluţe noi, o vopsea nouă, un parfumel, poşetuţă and stuff şi, dacă mai rămîne ceva mălai, rechizite pentru ăla mare. Nu e grabă cu rechizitele, startul de relativ lejer. Dialectica primei zile de şcoală este ruptă din filmele italiene. Sună ceasul la şapte fără jumătate. Sărim din pat. Se anunţă o zi efervescentă. Duş, machiaj, aranjatul părului, două guri de cafea fierbinte cu friptul limbii aferent activităţii şi alte chestii matinale. Sculăm copilul. Se ridică în fund şi adoarme instantaneu. Între două bătăi disperate la uşa băii de sus, îi mai dăm cîte un ghiont, cu atenţie, să nu cadă din patul de sus. Parcă e un liliac leşinat. L-am spălat de aseară. Se trezeşte şi reintră în sleeping mode. Cred că e problemă de soft, moştenire genetică maternă. Este impardonabil să nu ajungi la timp în prima zi de şcoală. E semn că îţi merge rău tot anul, anul şcolar. Îl îmbrăcăm în timp ce doarme şi îl agăţăm de ghiozdan, în hol. Parcă e un chelner agăţat de ghiozdan. Vine bona. Intră în hol şi se sperie. Gizăăăs Craist, aveţi un chelner agăţat de un ghiozdan, în hol. No problemo, doamnă, e ăla mare costumat în ceea ce produs mai de soi mentalul colectiv parental în materie de design vestimentar. Ieşim în grabă şi plecăm. Traficul este aglomerat, dar am plecat cu suficient timp înainte pentru a nu pierde vreun act al festivităţii. În fine, imnul şi predica nu mă pasionează în mod deosebit, dar nu vreau să pierd reprezentantul administraţiei locale. Rememorăm traseul şi oprim la florărie, pentru flori. Stai tu cu copilul în maşină că le iau io. Brusc realizăm că bancheta din spate e goală. Nu e timp pentru reproşuri. Se mai întîmplă, din cauza emoţiei. Ne întoarcem. Copilul e pe hol şi doarme agăţat de ghiozdan. Trezim copilul, îl introducem în turism şi îl legăm bine de scaun, să nu se piardă. Îl mai uită omul, dar nu-l pierde. Doarme. Oprim la florărie şi luăm flori. Verificăm copilul. Doarme legat de scaun şi ghiozdan. Blochez uşile. Demarez şi mă afund în traficul matinal. Ajung. Parchez. Retrezim copilul şi intrăm în curtea şcolii. Pentru o clipă nu-mi este clar cine începe şcoala. Mămicile sau copiii ?
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6240
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13856 times
Been thanked: 16920 times

Re: dinoffside

Mesaj necititde iuliangrecu » Lun Sep 10, 2018 3:35 pm

:lol: :lol: :lol:
HHR scrie:Stai tu cu copilul în maşină că le iau io. Brusc realizăm că bancheta din spate e goală. Nu e timp pentru reproşuri. Se mai întîmplă, din cauza emoţiei. Ne întoarcem. Copilul e pe hol şi doarme agăţat de ghiozdan.

Așa, de deschidere de an școlar:

"- Ce mai e nou pe la școală, fiule?
- Nimic. Mi-au prelungit contractul pentru clasa a IV-a.
"
-Esti gay? -Nu. De ce? -Te-am văzut vorbind cu un gay. -Nu sunt nici retardat și totuși vorbesc cu tine
Avatar utilizator
iuliangrecu
Super Fan Thassos
 
Mesaje: 3864
Membru din: Lun Ian 05, 2015 3:52 pm
Has thanked: 13366 times
Been thanked: 10104 times

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Mie Sep 12, 2018 11:15 pm

Am fost delegat să particip la ședința cu părinții. Misiunea era clară: te prezinți, la ora cinci, la școală, cu caiet și pix; ești atent la tot ceea ce se întîmplă în jurul tău și notezi tot ce se spune. "Jawohl, mein Fuhrer” am strigat bătînd din călcîie. La fără un sfert intram în clasă cu rucsacul în spate. Încet, să nu deranjez. M-am așezat, discret, în ultima bancă. Doamna învățătoare mă ia în primire și mă mută în prima bancă. Faină treabă. Încă nu a venit toată lumea. Îmi scot caietul și două pixuri cu gel. Am luat două, pentru orice eventualitate. Îmi repet, în gînd, ideile principale din ”Ghidul participantului la ședința cu părinții”: nu vorbești, nu te oferi, nu pui întrebări, nu ridici probleme, nu-ți asumi răspunderi (oricît de lejere ar părea la prima vedere; e axiomatic, orice sarcină simplă evoluează spre complex, înainte de a o executa). Începe. Notez. Se vorbește ordonat. Notez. Se enumeră chestii. Notez. Dau pagina. Semnăm pe liste. Notez. Se votează democratic. Votez și notez. Se fac propuneri. Notez. Dau din nou pagina. La un moment dat, mă trezesc că notez deși nu se discută nimic. Se aburesc ochelarii. Îi șterg. Rămîn în urmă cu notatul. Întreb. Mi se răspunde și notez. Dau pagina. Se calculează sume. Scap pixul. Nu mă aplec. Iau pixul de rezervă și notez. Mă surprind încălcînd regula numărul 1 de două-trei ori. Mă mustru în minte, mă repliez și notez. Dau pagina și gata. Recitesc ce am scris. Trag o linie și concluzionez: e nasol !
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6240
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13856 times
Been thanked: 16920 times

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Dum Oct 07, 2018 10:14 am

Mă pune naiba să deschid laptopul. Nici nu mi-am băut cafeaua. Deși intelectul meu dă rateuri între sculare și trezire, insist să trec în revistă ce se mai spune în mediul virtual. Îmi apare o fotografie cu o secție de votare în care atîrnă un steag cu curcubeul. Mă rîd, respectuos, în gînd. Ahamz, azi e prima zi de plebiscit național pă tema famelionului tradițional. Mă uit la comentarii. Îmi sare în ochi comentariul unui popă care remarcă steagul. Bag un comentariu scurt. Punctez, interogativ, existența unor probleme în paradis. Popa rînjește. Mă bag pă profilu dînsului. Da, e îmbrăcat în uniforma de popă orthodox. Potrivit principiului haina îl face pă om, e popă, subiect social cu dublă calificare: interfață între credincioși și puterea transcedentală și între aceeași credincioși și puterea lumească, națională, care se tot schimbă o dată la patru ani. Așa merg treburile. Meserie grea. O viață de răspunderi planetare, smerenie ultra-plus, botezuri, vecernii, nunți și îngropăciuni. Orice s-ar spune, nu ușor să alergi de la parastas la botez, sau invers, și să închei ziua de lucru cu o nuntă. E mai tare ca un oncolog sau un medic legist, irefutabil ! În plus, trebuie să contracarezi, în mediul virtual, satane intolerante cu tradiționala lipsă de toleranță a romînilor. Supralicitez și bag fotografia de la Hyperliteratura, aia cu să citești o carte azi și mîine. Popa, vigilent, sare ca pantera și mă execută sumar cu o rafală scurtă: ”A deci ești de la boicot ? plătit sau cu soldă proprie” (am transcris fidel replica; nu mi-aș permite să corectez un popă). Bine, putea fi și mai rău. Nu știu dacă boicot e un loc sau o instituție. Boicot, potrivit dexului, este neparticiparea la o activitate ca urmare a unei acțiuni nepopulare. Nu știu dacă redefinirea familiei în constituție este ceva popular sau nepopular. Știu doar că e inutil, o aflare în treabă. În fine, nu contează. Recunosc, nu merg la referendum, ceea ce nu e un delict pedepsibil. Lipsa de la plebiscit poate fi rezultatul unui proces deliberativ, conștient și bazat pe argumente juridice, dar poate fi și doar o economie de lucru mecanic în scopul conservării energiei cinetice, exact ca atunci cînd te doare-n cu... fund de ceva. Mă regăsesc în prima ipoteză, cea cu deliberativul, dar apreciez și economia de lucru mecanic. Ideea că aș putea fi plătit pentru așa ceva, de principiu, nu îmi displace, totuși, acum o fac pă gratis. Chestiunea cu ”solda proprie” îmi scapă. Probabil, sfinția sa face referire la faptul că stau acasă pă banii mei. Interesantă ideea. Oricum, apreciez faptul că mă tutuiește. Tutuiala virtuală are un aer de mare drăgălășenie, chiar dacă e între bărbați. În afară de asta, un popă, personaj social aflat în conexiune directă cu divinitatea, e în postura de a tutui pe toată lumea.
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6240
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13856 times
Been thanked: 16920 times

Re: Impresii de calatorie (18+)

Mesaj necititde pozeDECAT » Dum Oct 07, 2018 6:28 pm

Poza d'aia aveam si eu, de-am uzat de ea in postarea de ieri: https://pozedecat.wordpress.com/2018/10 ... ntru-pace/
pace_firenze.jpg
Pentru a putea vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj trebuie să vă autentificaţi.
http://www.pozeDECAT.wordpress.com
O soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are!
Avatar utilizator
pozeDECAT
Consilier
 
Mesaje: 3116
Membru din: Joi Aug 21, 2014 1:11 am
Localitate: Bucuresti
Has thanked: 10111 times
Been thanked: 8900 times

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Mie Oct 24, 2018 9:53 pm

Istoria mea comună cu rolele se reduce la aproape jumătate de oră. De la șapte și ceva la opt fără ceva.Am cumpărat o pereche de role. Ce poate fi așa greu să mergi pe role ? Nu poate fi mai dificil decît mersul pă patine cu rotile, mi-am zis. Într-o sîmbătă, am luat rolele în portbagaj și am mers pe ceva teren de baschet, undeva pe malul Dunării. M-am descălțat, am pus rolele și gata de plecare. O ușoară senzație de dezechilibru mi-a strîns fesele. Nu-i bai, mi-am zis, așa e la debut. Încerc să mișc. Nu merge. Am probleme cu direcția. Am picioarele înțepenite de încordare, parcă le am în niște burlane ce pleacă din cur și se opresc în călcîie. Nici distribuția nu merge ca lumea. Dacă turez prea mult bulesc motorul. O iau, în viteza întîia, spre centrul terenului. Nu apuc să bag a doua. Nu am cască, mi-am lăsat gînditorul expus. Mîinile se zbat în căutarea echilibrului pierdut. Probabil arăt ca un liliac înainte de decolare. Mă aplec în față, mă dau pe spate și, într-o mișcare chinuită, ajung în centrul terenului. Cad în genunchi ca iobagul după răscoală. Am transpirat. Mă pun în fund. Clar, sînt depășit de acest sport. Hotărăsc să scot rolele și să mă declar, oficial, învins. O să merg, în șosețele, pînă la turism unde mă așteaptă încălțările. Mă uit împrejur. Nimeni. Super ! Dau să scot rolele. Nu pot. Fac un plan de acțiune. Trebuie să ajumg la marginea terenului, să fixez rola în scheletul metalic al tribunei și să-mi eliberez, prin tragere, fiecare picior. Nici vorbă să mă pot ridica, așa că, o iau în patru labe (da, am numărat bine, sînt patru) spre margine. Simt fiecare pietricică în genunchi. Ajung la mal, fixez fiecare rolă și mă eliberez.



Toamna plouă ! Așa scrie în toate cărțile bune. Chiar și în cele mai puțin bune. Nu contează. Stau peste program, cufundat în dialectica soților tranșați de neveste, și părăsesc biroul în buza aversei. Trec cu bine de eroina de la Jiu, scap cu viață din virajul dreapta al unui suv și divinitatea apasă pe butonul shower-the-earth. Am o gecuță subțirică, veche, modelul homless, fără gluguță. Se văd stropii pe scurtă, îi simt pe cap, tot mai mulți și mai nervoși. În doar cîteva secunde ajung la primul copac din spațiul verde ce înconjoară palatul administrativ. E defect, modelul cu frunze mici și alungite. Parcă plouă mai tare sub dînsul. Calculez drumul pînă la gangul de la ”Romarta Nouă”. Iau startul. Scot un timp destul de bun, dar scurta și-a schimbat culoarea și apa mi se scrurge de pe cap pe urechi și nas. O iau pe gang. E curent. În fața mea merge o tipă. Are o umbrelă enormă. E mai scundă decît mine. Fac un calcul aproximativ. Aș putea duce umbrela și, dacă m-ar ține de braț, am încăpea amîndoi sub ciuperca aia salvatoare. Tot făcînd calcule și măsurători anatomice, observ că e puțin crăcănată. În fine, nu mă deranjează prea tare. Nici pe ea nu pare să o deranjeze, are pasul hotărît. Nu știu cum să o abordez. Domnișoară, fiți amabilă, mă primiți sub umbrela dumneavoastră ? Cum ar reacționa ? Nu știu. Nu am nici cea mai vagă idee. Poate îmi trage o palmă. Ca în filme. Poate doar mă scuipă și mă înjură. Ca în realitate. Ajungem la capătul gangului în aceleași stări de agregare. Eu nerezolvat și dînsa cu umbrela în mînă. O deschide. Doamne, ce imensă e, nesimțit de imensă. Pare făcută după modelul arcei biblice. Sigur pe etichetă scrie ”Noe” – Made in China. În fine, o ia la pas și o pierd din cîmpul vizual. Prind roșu la semafor și mă simt din ce în ce mai umectat. Intru la Donna de la Concordiei. E cald. Mă fac că mă uit la medicamente. Farmacista se plictisește și mă întreabă ce doresc. I-aș spune că nu doresc decît să aștept sfîrșitul ploii, dar mi-e jenă, așa că, cer o cutie cu laxative. Plătesc și ies în ploaie. Poa să plouă, am laxative ! Clar, cortexul meu a realizat o sinapsă trainică între laxative și ploaia de toamnă. Mai prind un roșu. Nu mai contează, sînt wet sută la sută, wet-wet-wet. Pînă în barieră, merg ca trupele de comando. Cînd sub pomi, cînd sub margini de balcon, cînd alert printre stropii de ploaie, ca la asaltul Saigonului. Se mai potolește ploaia. Mă sună aparținătoarea și se oferă să mă ia din locul unde mă găsesc, doar să-i dau coordonatele exacte. Amabilă, suflet de aur, dar mai bine ... pas, spun, nu are rost să murdăresc turismul pe dinăuntru. Ajung în parc. Frunzele, care în condiții decente foșnesc romantic, acum se lipesc de încălțări și fleoșcăie. Totuși, e mai lejer prin parc. Nu mă stropesc mașinile. Aș putea alerga dacă blugii nu ar fi dobîndit o oarecare rigiditate deranjantă la mișcările ample. În plus, mi-e teamă să nu-mi sară laxativele din buzunarul gecii din cauza fermoarului stricat. Ajung acasă. Intru. Aparținătorii mă întreabă ce-am pățit. Nimic, zic, doar că am aflat de ce a murit gaica din november rain !
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6240
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13856 times
Been thanked: 16920 times

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Lun Oct 29, 2018 12:38 am

Am citit, pă net, că noul dușman al beoreului este halloweenul. Așa merg treburile la noi, nu ai spor cu statul paralel, o dai în bară cu minoritățile sexuale, în sensul că majorirari au fost ce-i pe care i-au durut plenar în dos dă referendum, și te iei de halloween, că e mai mic, mai prost și îmbrăcat urît. Am hotărît, la nivel familial, să sărbătorim temperat și rezonabil simpatica sărăbătoare de import. Nu cu costume și alte cele, doar un dovleac cioplit în spiritul halloween. Ne-am gîndit că o atittudine rezonabil rezervată e de natură a ne feri de eventuale afurisenii și alte sancțiuni specifice bisericii orthodoxe, iertătoare și primitoare în rest. Am luat materia primă de la alimentara, un dovleac rotund cu striații simetrice de jos în sus. Am întins un ziar pă masă, am luat cuțite de toate mărimile, un marker și ne-am pus pă treabă. Am folosit coloană sonoră adecvată: Burzum, Mayhem, Emperor, .... ș.a.m.d. A fost dificilă decapitarea. Avea coaja tare. A trebuit să iau cuțitul de păine, cel cu striații gen bonfaier. Eviscerarea a fost lipicioasă și aluneacoasă, dar i-am scos toate semințele năclăite în resturi organic-vegetale de un portocaliu intens. Merg uscate, prăjite și sărate. Bine că plantele nu au sînge. Mi s-ar fi făcut milă și buleam sărbătoarea. În plus, noroc că dovleacul era deja decedat. Decedase cu ocazia desprinderii de vrejul lui ombilical. Codița uscată e semnul că data decesului era cu mult anterioară demersurilor mele profanatoare. Am conturat ochii (triunghiulari), nasul (trapez cu baza mare jos) și gura cu dinți rari și paradontoză accentuată. Pe laterală, am mai scobit o stea și o cruce, prima a lui david și a doua, evident, întoarsă (mayhem style). I-am mai făcut găuri pentru sfoara de care va atîrna pă terasă. Faină treabă. La final, ăla mare mă întreabă dacă dovleacul nostru alungă spiritele rele sau le atrage. Nu știu, vedem noi ...
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6240
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13856 times
Been thanked: 16920 times

Anterior

Înapoi la Bloguri

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator